ICCJ. Decizia nr. 1061/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1061/2008
Dosar nr. 1330/33/2007
Şedinţa publică din 14 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 7 august 2007, reclamantul P.Ş. a solicitat anularea Hotărârii nr. 21945 din 9 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj cu consecinţa recunoaşterii în favoarea reclamantului a drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi netemeinică şi ca atare se impune anularea acesteia întrucât în perioada octombrie 1940 - aprilie1945 a fost refugiat împreună cu mama sa, datorită persecuţiilor etnice din oraşul Cluj, prin punctul de frontieră Bodrag, în localităţile Pata, Boju şi Turda.
Pârâta C.J.P. Cluj prin întâmpinarea formulată a solicitat instanţei respingerea acţiunii arătând în susţinerea poziţiei sale procesuale că reclamantul nu a dovedit prin înscrisuri oficiale persecuţiile suferite, iar declaraţiile martorilor sunt neverosimile, existând neconcordanţe în privinţa perioadei de refugiu.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 455 din 27 septembrie 2007 a admis acţiunea formulată de P.Ş., a dispus anularea Hotărârii nr. 21945 din 9 iulie 2007, emisă de C.J.P. Cluj, cu obligarea acestei autorităţi de a recunoaşte calitatea d e refugiat a reclamantului în perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i asigure drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea n. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că probele administrate, respectiv proba testimonială, confirmă calitatea de refugiaţi a reclamantului şi a mamei acestuia, refugiul fiind determinat de teama persecuţiilor etnice, ca urmare a cedării Ardealului de Nord autorităţilor ungare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Cluj criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi invocând dispoziţiile art. 299 şi următoarele, precum şi dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a arătat în esenţă că instanţa de fond a omis să cerceteze dacă cei doi martori au sau nu hotărâri de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 iar martorii nu arată de unde cunosc faptele relatate în declaraţiile date.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice.
Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În cauza de faţă instanţa de fond administrat proba cu înscrisuri, respectiv acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale martorilor B.A. şi C.L. din care rezultă că reclamantul împreună cu mama sa a plecat în refugiu, în cursul lunii octombrie 1940 prin punctul de frontieră Bodrog în localităţile Pata, Boju, Turda.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 193 alin. (6) C. proc. civ. a procedat la audierea sub prestare de jurământ a martorilor G.T. şi L.V. care prin declaraţiile date au confirmat calitatea de refugiat al reclamantului şi al mamei acesteia, refugiul fiind determinat de teama persecuţiilor etnice ca urmare a cedării Ardealului de Nord autorităţilor ungare.
Se constată aşadar că prima instanţă a procedat la administrarea probelor prevăzute de art. 61 din OG nr. 105/1999 prin Legea nr. 189/2000 şi având în vedere rezultatul acestora a acordat corect drepturile prevăzute de lege reclamantului.
Motivele de recurs formulate de recurenta - pârâtă nu pot fi primite.
Actele depuse la dosarul cauzei, respectiv Hotărârea C.J.P. Cluj nr. 17996/2005 şi 8681/2003 atestă că martorilor B.A. şi C.L., li s-au acordat drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 constatându-se că au fost refugiate din motive de persecuţie etnică în perioada15 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi 15 martie 1942 - 6 martie 1945.
De asemenea, din declaraţiile date rezultă că aceste persoane cu fost martori oculari ai faptelor relatate.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 455 din 27 septembrie 007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1060/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1062/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
