ICCJ. Decizia nr. 1062/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1062/2008
Dosar nr. 1364/33/2007
Şedinţa publică din 14 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ reclamanta M.A. a chemat în judecată C.J.P. Cluj solicitând anularea Hotărârii nr. 21649 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia de a-i acorda drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât are calitatea de persoană refugiată.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 447 din 25 septembrie 2007 a admis cererea reclamantei, a dispus anularea Hotărârii nr. 21649 din 9 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj cu obligarea acestei pârâte de a-i recunoaşte reclamantei calitatea de persoană refugiată în perioada 1 octombrie 1940 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu 1 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel această instanţă a reţinut că din declaraţiile autentificate ale martorilor şi actele de stare civilă rezultă cu caracter unitar împrejurarea că reclamanta împreună cu familia s-a refugiat din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuţiilor etnice.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs C.J.P. Cluj criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut în esenţă că prima instanţă nu a formulat nici o motivare cu privire la argumentele expuse prin întâmpinare pronunţând o hotărâre în baza unui probatoriu incomplet.
A arătat că martorii ale căror declaraţii au fost avute în vedere la pronunţarea hotărârii au depus mărturie în mai multe cauze, din copiile acestor declaraţii rezultând că s-ar fi aflat concomitent în mai multe locuri.
Curtea, analizând cauza sub aspectul probelor administrate şi în raport cu dispoziţiile legale aplicabile, inclusiv în baza art. 3041 C. proc. civ., constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
În conformitate cu dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în sensul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
În acest scop judecătorii sunt în drept să pună în discuţia părţilor orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii şi să ordone toate dovezile pe care le consideră folositoare, chiar dacă părţile s-ar împotrivi, cu singura mărginire că ei hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
În cauză, se constată că prima instanţă a admis cererea exclusiv în baza declaraţiilor martorilor T.G. şi P.C.
Într-adevăr potrivit art. 61 din OG nr. 105/1999 republicată prin Legea nr. 189/2000 „dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
Analizând însă declaraţiile martorilor T.G. şi P.C. se constată următoarele:
Martorul T.G. a fost refugiat din localitatea Vânători – Câmpia Turzii în vreme ce reclamanta a fost refugiată din localitatea Negreni în localitatea Turda.
Martorul P.C. a fost refugiat din localitatea Ciucea în localitatea Calatele şi de asemenea nu putea avea cunoştinţă despre motivul unui eventual refugiu al reclamantei din această localitate.
În afară de această situaţie din actele depuse la dosar de recurentă rezultă că cei doi martori au dat declaraţii într-o serie de cauze asemănătoare de unde ar rezulta că aceştia s-au aflat concomitent în mai multe locuri.
Aceste împrejurări sunt de natură a concluziona precaritatea probelor în baza cărora prima instanţă a admis cererea.
Pentru acest motiv se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea administrării unor noi probe, înscrisuri, declaraţii de martori, care să ateste fără putinţă de tăgadă refugiul din motive de persecuţie etnică al reclamantei ceea ce presupune o percepţie directă a refugiului de către martori.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 447 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1061/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1063/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
