ICCJ. Decizia nr. 1063/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1063/2008
Dosar nr. 1521/33/2007
Şedinţa publică din 14 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 5 septembrie 2007 pe rolul Curţii de Apel Cluj reclamantul P.M. a chemat în judecată pe pârâta C.J.P. Cluj, solicitând anularea Hotărârii nr. 21280 din 9 iulie 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii reclamantul susţine că, deşi a justificat cu acte faptul că s-a refugiat, cererea i-a fost respinsă.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, invocând faptul că din declaraţiile martorilor şi înscrisurile depuse la dosar nu se evidenţiază nici un fapt sau o împrejurare care să poată fi individualizată ca persecuţie.
Din declaraţiile date de aceşti martori, declaraţii „ca martor ocular", rezultă că s-au aflat concomitent în mai mulate locuri, au observat persoanele pentru care declară, atestând refugieri din următoarele localităţi: Mihăieşti, Popeşti, Sumurduc, Sard, Mănăstireni, Trestia, Boju, Sutoru - Zimbor, Recea - Cristur, Gilău, Treznea, Corusu, din Vişag în Huedin, Mănăstireni Dretea, Berindu - Sânpaul, Chinteni, se atestă un refugiu din Văleni la Baciu, din Săvădisla în Baciu.
Toate aceste refugieri de prin tot judeţul Cluj atestate de aceşti martori în calitate de „martori oculari" sunt o dovadă incontestabilă în defavoarea credibilităţii acestor persoane.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 593 din 13 noiembrie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamantul P.M.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că din probatoriile administrate nu rezultă că reclamantul a fost supus unor persecuţii de natură etnică.
Depoziţiile martorilor prezintă în mod generic întreaga stare de fapt fără a relata în detaliu evenimente de natură a reliefa vreo experienţă trăită împreună cu reclamantul.
Pe de altă parte deşi instanţa a dispus audierea martorilor şi aceştia au fost citaţi în acest sens nu s-au prezentat în instanţă, iar reclamantul a fost decăzut din această probă.
Împotriva sentinţei civile nr. 593 din 13 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs reclamantul criticând-o ca nelegală şi netemeinică. A invocat dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că din motive medicale independente de voinţa lor, martorii au fost în imposibilitate să fie prezenţi în instanţă, dar că prin declaraţiile date în faţa notarului public se atestă cu exactitate data plecării, localitatea de plecare, motivul plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii.
A mai arătat recurentul - reclamant că instanţa de fond în mod greşit nu a admis cererea privind înlocuirea celor doi martori, bolnavi, întrucât a depus acte medicale din care rezultă imposibilitatea martorilor de a se prezenta la şedinţa de judecată.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu motivele invocate şi normele legale aplicabile constată că recursul este nefondat.
Din interpretarea prevederilor Legii nr. 189/2000 rezultă că scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii persoanelor care au suferit prejudicii fiind persecutate în regimurile respective şi în perioada arătată.
Prin această lege s-au acordat o serie de facilităţi persoanelor persecutate pe criterii etnice care să compenseze privaţiunile la care au fost supuse unele categorii de populaţii din Ardealul de Nord în perioada de ocupaţie 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 însă, intenţia legiuitorului a fost aceea de a circumscrie sfera celor persecutaţi de regimurile extremiste.
De aceea în mod corect prima instanţă a reţinut că reclamantul nu beneficiază de drepturile prevăzute de lege, întrucât nu a dovedit în nici un fel motivul refugiului.
Din declaraţiile autentice ale martorilor L.N. şi R.P. depuse în probaţiune la dosarul cauzei, nu rezultă că reclamantul P.M. a fost supus unor persecuţii de natură etnică.
De altfel, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond aceşti martori au depus mărturie în susţinerea a peste 200 de cereri.
Astfel că sunt suficiente indicii pentru a considera că probatoriul depus la dosar are caracterul unuia „pro causa" fiind dat în favoarea celui care solicită şi nu se bazează pe fapte care s-au produs în realitate, reţinerea instanţei de fond în acest sens fiind temeinică şi legală.
În ceea ce priveşte suplimentarea probatoriului prin audierea nemijlocită a celor doi martori şi refuzul instanţei de fond de înlocuire a martorilor, instanţa de recurs constată că şi sub acest aspect curtea de apel a procedat corect.
Faptele prezentate prin declaraţiile autentice de martorii L.N. şi R.P. priveau aspecte generale fără a relata în detaliu evenimente de natură a reliefa vreo experienţă trăită de către aceştia împreună cu reclamantul, iar lipsa lor din instanţă la termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2007 nu poate fi justificată cu o adeverinţă medicală eliberată la data de 2 octombrie 2007 care relevă prezenţa unor afecţiuni cronice.
Pentru considerentele expuse se constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.M. împotriva sentinţei civile nr. 593 din 13 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1062/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1066/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
