ICCJ. Decizia nr. 1120/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1120/2008
Dosar nr. 11091/1/2007
Şedinţa publică de la 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 28 aprilie 2006, reclamantul S.Ş. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, reprezentat de primul ministru C.P.T., să se dispună anularea H.G. nr. 85/2006 pentru aprobarea Acordului dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova cu privire la cooperarea economică, industrială şi tehnico-ştiinţifică, semnat la Bucureşti la 16 noiembrie 2005, publicată în M. Of. nr. 103/2.02.2006.
Reclamantul a solicitat de asemenea să se dispună intrarea în legalitate a Cancelariei primului ministru prin interzicerea utilizării sintagmei „Guvernul României” în antetul său, prin excluderea acestei instituţii de la activitatea de soluţionare a petiţiilor adresate Guvernului României şi obligarea pârâtului Guvernul României la plata unei penalităţi de 50.000 RON în favoarea bugetului de stat pentru încălcarea cu vinovăţie a legii şi la plata unei penalităţi în sumă de 1 RON în favoarea reclamantului.
În motivarea acţiunii, s-a susţinut că hotărârea contestată a fost adoptată de pârât prin fraudă la lege şi au fost indicate ca temei juridic pentru cererile formulate Legea nr. 94/1994, Legea nr. 590/2003, Legea nr. 90/2001, Decizia primului –ministru nr. 379/2005 şi dispoziţiile art. 998 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2.495 din 16 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată, constatând că H.G. nr. 85/2006 a fost adoptată în conformitate cu dispoziţiile art. 108 din Constituţia României şi art. 20 din Legea nr. 590/2003.
Cererile vizând intrarea în legalitate a Cancelariei Primului Ministru au fost respinse ca neîntemeiate faţă de dispoziţiile art. 5 lit. c) din Decizia Primului Ministru nr. 427/2007, care atribuie calitatea de reprezentant în faţa instanţelor de judecată şi altor organe cu atribuţii jurisdicţionale, printre care şi Cancelaria Primului Ministru, prin Direcţia Generală Juridică. În acelaşi sens, instanţa de fond a avut în vedere şi dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi ministerelor, potrivit cărora Cancelaria Primului Ministru face parte din aparatul de lucru al guvernului, fiind coordonată direct de Primul Ministru.
Cererea de obligare a pârâtului la plata de daune morale şi materiale a fost respinsă cu motivarea că reclamantul nu a administrat nici o probă privind existenţa unui prejudiciu produs prin fapta culpabilă a pârâtului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul şi a solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a reţinut eronat calitatea de pârât pentru Secretariatul General al Guvernului, care nu a fost chemat în judecată şi nu a avut în vedere cazul de abţinere în care s-a aflat unul din membrii completului de judecată.
Pe fondul cauzei, recurentul a arătat că au fost greşit respinse criticile de nelegalitate aduse H.G. nr. 85/2006, pentru că nu au fost avute în vedere dispoziţiile Legii nr. 94/1994 şi ale Legii nr. 590/2003, deşi au fost indicate drept temei juridic al acţiunii.
Referitor la soluţia de respingere a cererilor de intrare în legalitate a Cancelariei Primului Ministru, recurentul a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit Decizia Primului Ministru nr. 427/2005, în condiţiile în care acest act normativ a fost abrogat expres prin Decizia Primului Ministru nr. 190/2007 şi se referea la reprezentarea intereselor primului ministru, iar nu ale guvernului.
Hotărârea instanţei de fond a fost criticată şi pentru nemotivarea soluţiei de respingere a excepţiei calităţii procesuale active invocate de pârâtul Guvernul României şi de intervenientul Ministerul Afacerilor Externe.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele de recurs invocate şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a soluţionat pricina în contradictoriu cu pârâţii chemaţi în judecată prin acţiunea formulată de reclamant şi s-a pronunţat în cadrul procesual determinat de obiectul cererilor deduse judecăţii.
De altfel prin încheierea dată în şedinţa publică din 13 februarie 2007 şi împotriva căreia nu s-a formulat recurs, instanţa de fond a stabilit corect că, faţă de obiectul acţiunii precizat de reclamant, calitatea de pârât în cauză aparţine Guvernului României, dar reprezentarea acestuia în faţa instanţelor judecătoreşti este asigurată de Secretariatul General al Guvernului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) pct. 5 din H.G. nr. 157/2005 privind organizarea şi funcţionarea Secretariatului General al Guvernului.
Susţinerea din recurs privind încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la cazul de abţinere în care se afla unul din judecătorii cauzei va fi respinsă ca neîntemeiată, dat fiind că pentru acelaşi motiv de incompatibilitate, reclamantul a formulat o cerere de recuzare, care a fost anulată ca netimbrată prin încheierea din şedinţa Camerei de Consiliu de la 25 septembrie 2007 şi împotriva căreia nu s-a declarat recurs în condiţiile prevăzute de art. 34 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, se constată că este legală şi temeinică soluţia de respingere a acţiunii de anulare a H.G. nr. 85/2006, care a fost adoptată în conformitate cu prevederile art. 108 din Constituţia României şi art. 20 din Legea nr. 590/2003, prin însuşirea proiectului iniţiat de Ministerul Economiei şi Comerţului.
Instanţa de fond a analizat toate dispoziţiile legale indicate ca temei juridic al acţiunii în anulare, inclusiv cele cuprinse în Legea nr. 94/1994 pentru ratificarea Acordului de comerţ liber dintre Guvernul României şi Guvernul Republicii Moldova, constatând în mod judicios că acest act normativ nu a fost abrogat prin hotărârea contestată de reclamant, dar şi-a încetat valabilitatea la data aderării României la U.E., astfel cum au convenit părţile contractante.
În art. 6 din Actul privind condiţiile aderării, anexat Tratatului de aderare a României la U.E., ratificat prin Legea nr. 157/2005, s-a prevăzut expres că de la data aderării, România se retrage din acordurile de comerţ liber încheiate cu state terţe.
În consecinţă, temeiul juridic pentru ieşirea din vigoare a Acordului de comerţ liber între România şi Republica Moldova este reprezentat de art. 6 alin. (10) din Tratatul de aderare a României la U.E., ratificat prin Legea nr. 157/2005.
Critica din recurs privind aplicarea greşită a deciziei nr. 427/2005 a Primului Ministru, care a fost abrogată prin decizia din 28 iunie 2007 a Primului Ministru este neîntemeiată, întrucât acest act normativ era în vigoare la data cererii de chemare în judecată şi nu a constituit singurul temei de drept al soluţiei pronunţate, fiind avută în vedere reglementarea primară şi anume, Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului, care în art. 20 a prevăzut expres atribuţiile Cancelariei Primului Ministru.
Soluţia de respingere a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale active a fost motivată de instanţa de fond în conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel încât este neîntemeiată critica formulată sub acest aspect în recurs.
În considerentele sentinţei atacate, s-a reţinut că reclamantul are calitate procesuală activă în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi de dispoziţiile art. 2 lit. a) şi lit. n) din Legea nr. 554/2004.
Pentru motivele expuse anterior, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 2495 din 16 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1111/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1121/2008. Contencios. Anulare acte... → |
|---|
