ICCJ. Decizia nr. 1129/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1129/2008
Dosar nr. 1725/2/2007
Şedinţa publică de la 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la 8 martie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, reclamanta C.Z. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, anularea hotărârii din 19 ianuarie 2007, prin care i s-a respins cererea formulată în temeiul Legii nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că solicită recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de urmaş al soţului său decedat - C.C., născut la 8 martie 1944 în tipul strămutării familiei sale, din Bulgaria în România, ca urmare a Tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2047 din 10 septembrie 2007, a respins acţiunea formulată de reclamanta C.Z. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamanta nu a făcut dovada strămutării soţului său, în prezent decedat şi nici nu a dovedit legătura de rudenie între soţul său C.C. şi N.C. – colonist strămutat din Cadrilater.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta C.Z., criticând-o pentru netemeinicie, susţinând că, instanţa nu a luat în considerare hotărârea din 5 ianuarie 2003 a Casei Judeţene de Pensii Tulcea, prin care P.A.C. (sora soţului său) a devenit beneficiar al drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, în baza declaraţiilor notariale ale martorilor M.N. şi T.A.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivul de recurs formulat, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Prin înscrisurile depuse la dosar rezultă că, soţul decedat al reclamantei - C.C., fiul lui A. şi S. s-a născut la data de 8 martie 1944, în localitatea N.B., Istria în timp ce părinţii săi au fost strămutaţi din Bulgaria – Avduh – Durastor în România – localitatea N.B., Istria, urmare Tratatului încheiat între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940. Se reţine că, sora soţului reclamantei – P.C. născută C. din părinţii A. şi S. este beneficiara drepturilor acordate de Legea nr. 189/2000, art. 1 lit. c) şi că, potrivit declaraţiilor martorilor, C.A. şi N.M.C. era una şi aceeaşi persoană.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana - cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate, în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să beneficieze toate persoanele - cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice, suferind toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie, în cauză fiind soţul reclamantei - C.C.
Recurentei – reclamante C.Z., în calitate de soţ supravieţuitor al numitului C.C. îi sunt incidente dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 105/1999, modificată prin Legea nr. 189/2000, potrivit cărora soţul supravieţuitor beneficiază de îndemnizaţia lunară indexată, potrivit art. 4 din ordonanţă.
În consecinţă, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă, se va casa sentinţa atacată şi pe fond, se va admite acţiunea. Se va anula hotărârea emisă de pârâtă, care va fi obligată să-i recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de ar. 3 din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 8 martie 1944 – 6 martie 1945, cu începere de la data de 1 decembrie 2006 (faţă de data de 16 noiembrie 2006 a înregistrării cererii reclamantei la sediul pârâtei).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.Z. împotriva sentinţei civile nr. 2047 din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşt, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea. Anulează hotărârea nr. 16381/591 din 19 ianuarie 2007 a Casei de Pensii a municipiului Bucureşti şi obligă pârâta să recunoască reclamantei, drepturile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 189/2000 pentru perioada 8 martie 1944 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 decembrie 2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1121/2008. Contencios. Anulare acte... | ICCJ. Decizia nr. 1131/2008. Contencios. Litigiu privind regimul... → |
|---|
