ICCJ. Decizia nr. 1137/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1137/2008
Dosar nr. 4411/2/2007
Şedinţa publică de la 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 18 iunie 2007, reclamanţii A.C.M., A.D.A., B.G., B.I., B.M.V., B.L., B.P.A., B.A., B.P., C.T.S., C.M., C.V., C.I.C., C.C., C.S., C.I.F., D.C., D.A., A.D., D.D., D.L.L., D.I.I., G.V.M., G.V., H.D., H.D.V., H.D., I.D., I.I., I.C., I.C.C., K.D.N., L.B., M.I.G., M.F., M.I., M.P.L.F., M.G.C., M.J., N.T., N.F.V., N.D., O.C.M., O.I., P.S., P.V.D., P.C., P.F., P.E., P.A.M.O., P.T., R.M., R.I., I.R., S.F., S.D.E., S.M.G., V.G.M., V.L., V.T.M., V.F.L., V.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi – în prezent Oficiul Român pentru Imigrări şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, obligarea pârâţilor Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Oficiul Naţional pentru Refugiaţi la plata în solidar a drepturilor băneşti cu titlu de primă de concediu pentru anii 2004, 2005 şi 2006 şi spor de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu rata inflaţiei aplicabilă la data efectuării plăţii, obligarea pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii primelor de concediu şi sporului de fidelitate, actualizate cu coeficientul de inflaţie, obligarea pârâtului Ministerul Internelor şi Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu, sumele necesare plăţii primelor de concediu şi sporului de fidelitate.
În fapt reclamanţii au arătat că au calitatea de poliţist şi potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 au dreptul la plecarea în concediu de odihnă la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar suspendarea acordării dreptului prin acte normative succesive nu echivalează cu stingerea dreptului. În aceeaşi măsură, suspendarea acordării sporului de fidelitate pe anul 2005 a afectat doar exerciţiul dreptului, nu şi existenţa lui.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2625 din 25 octombrie 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor. A respins excepţia inadmisibilităţii cereri de chemare în garanţie şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Economiei şi Comerţului, în ceea ce priveşte cererea de chemare în garanţie.
A admis acţiunea formulată de reclamanţii A.C.M., A.D.A., B.G., B.I., B.M.V., B.L., B.P.A., B.A., B.P., C.T.S., C.M., C.V., C.I.C., C.C., C.S., C.I.F., D.C., D.A., A.D., D.D., D.L.L., D.I.I., G.V.M., G.V.,H.D.,H.D.V., H.D., I.D.,I.I., I.C., I.C.C., K.D.N., L.B., Marieş Ioan Gavrilă, M.F., M.I., M.P.L.F., M.G.C., M.J.,N.T., N.F.V., N.D., O.C.M., O.I., P.S., P.V.D., P.C., P.F., P.E., P.A.M.O., P.T., R.M., R.I.,I.R., S.F., S.D.E., S.M.G., V.G.M.,V.L., V.T.M., V.F.L., V.M. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, Oficiul Naţional pentru Refugiaţi şi Ministerul Economiei şi Finanţelor. A obligat pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Oficiul Naţional pentru Refugiaţi la plata către reclamanţi a primei de concediu pe anii 2004, 2005, 2006 şi a sporului de fidelitate pe anul 2005, actualizate în raport cu rata inflaţiei, de la data naşterii dreptului, până la data plăţii efective. A obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să aloce fondurile necesare plăţii primelor de concediu pe anii 2004-2006 şi a sporului de fidelitate pentru anul 2005, cuvenite reclamanţilor, actualizate în raport cu rata inflaţiei. A obligat pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative să cuprindă în bugetul propriu, sumele necesare plăţii drepturilor salariale cuvenite reclamanţilor, actualizate în raport cu rata inflaţiei.
A respins cerere de chemare în garanţie formulată de pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative în contradictoriu cu Ministerul Economiei şi Finanţelor, ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor faţă de cererea de obligare a acestuia la alocarea fondurilor necesare plăţii primei de concediu şi a sporului de fidelitate, iar nu obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite şi neachitate, obligaţiile Ministerului Economiei şi Finanţelor fiind prevăzute în art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chematului în garanţie au fost respinse în considerarea prevederilor art. 60 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 19 din Legea nr. 500/2002.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că, reclamanţii au făcut dovada calităţii de poliţist, că au dreptul potrivit art. 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 ca la plecarea în concediu să primească o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, precum şi la sporul de fidelitate, potrivit art. 6 din O.G. nr. 38/2003.
Faţă de încetarea efectelor suspendării acordării acestor drepturi, reclamanţii sunt în drept să beneficieze de respectivele drepturi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, instanţa trebuia să respingă acţiunea faţă de Ministerul Economiei şi Finanţelor, având în vedere lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât, întrucât raporturile de muncă sunt între reclamanţi în calitate de poliţişti şi ceilalţi pârâţi, instanţa făcând o greşită aplicare a prevederilor Legii nr. 500/2002.
Un alt motiv de recurs subsidiar priveşte fondul litigiului, recurentul arătând că, este netemeinică cererea de acordare a unor drepturi salariale ce au fost suspendate legal, dispoziţiile privind plata acestora neproducându-şi efecte pe perioada suspendării. A mai susţinut recurentul că, faţă de obligaţia Ministerului Economiei şi Finanţelor de a se încadra în cheltuielile stabilite de legiuitor, plata primelor de concediu apare ca fiind nelegală, întrucât ca urmare a suspendării dispoziţiilor legale referitoare la acordarea acestora, pentru perioada 2004-2006, nu sunt prevăzute sumele necesare plăţii acestor prime şi sporuri de fidelitate.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinţei, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Curtea reţine că, situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond, reclamanţii având calitatea de funcţionar public cu statut special - poliţist în cadrul celorlalţi pârâţi, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 6 şi 37 alin. (2) din O.G. nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora salariaţii acestor instituţii beneficiază de primă de concediu şi de spor de fidelitate.
Instanţa de fond a soluţionat însă în mod greşit cererea de chemare în judecată a Ministerului Economiei şi Finanţelor, având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluţionat în termenul legal, ori să fi refuzat nejustificat, rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim.
Or recurentul nu a emis nici un act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanţilor într-un drept sau într-un interes legitim al acestora.
Atribuţiile Ministerului Economiei şi Finanţelor în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister – ordonator principal de credite şi nici obligarea sa să aloce fondurile necesare plăţii primelor de concediu şi sporului de fidelitate, cuvenite reclamanţilor – angajaţi în cadrul altui minister, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanţi şi ceilalţi pârâţi.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul, va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii faţă de recurentul – pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 2625 din 25 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Casează în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţi împotriva acestui pârât, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1136/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1140/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
