ICCJ. Decizia nr. 1140/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1140/2008
Dosar nr. 1355/33/2007
Şedinţa publică de la 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la data de 9 august 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă, recunoaşterea calităţii sale de refugiat şi obligarea pârâtei să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 542 din 2 noiembrie 2006 a respins ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta C.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj.
În motivarea soluţiei s-a reţinut insuficienta valoare probatorie a declaraţiilor notariale depuse de reclamantă ca şi faptul că aceasta nu a indicat în scris numele şi adresele altor martori pentru a fi audiaţi în instanţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta C.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că, a făcut dovada calităţii sale de refugiat cu declaraţiile autentificatte ale martorilor D.A. şi C.F., care la rândul lor, beneficiază de drepturile băneşti acordate de Legea nr. 189/2000, prin hotărâri ale C.J.P. Cluj.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivarea recursului, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ. se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente: potrivit dispoziţiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana – cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor O.G. nr. 105/1999 stabileşte că, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Din probele administrate în cauză rezultă că, reclamanta C.I., a fost nevoită să-şi părăsească domiciliul, din localitatea F., judeţul Cluj, şi să se refugieze în T. împreună cu familia, în luna septembrie 1940, din cauza persecuţiilor etnice.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., se va admite recursul declarat de reclamantă.
Se va casa sentinţa atacată şi pe fond se va admite acţiunea formulată de C.I. Se va anula hotărârea nr. 21722 din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă, care va fi obligată să acorde reclamantei, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2006.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.I. împotriva sentinţei civile nr. 542 din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 21722 din 9 iulie 2007 a C.J.P. Cluj şi obligă pârâta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 septembrie 2006.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1137/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1141/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
