ICCJ. Decizia nr. 1141/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1141/2008
Dosar nr. 1622/33/2007
Şedinţa publică de la 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Cluj la data de 18 septembrie 2007, reclamanta C.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea hotărârii din 20 august 2007, emisă de pârâtă, cu consecinţa obligării pârâtei la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 521 din 26 octombrie 2007, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.I. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea din 20 august 2007, emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să-i recunoască reclamantei, calitatea de refugiat în perioada 23 aprilie 1944 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 iunie 2007.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, probele existente la dosar atestă cu caracter unitar împrejurarea că, familia reclamantei s-a refugiat din localitatea de domiciliu Cluj – la Timişoara, la data de 7 septembrie 1940, iar reclamanta s-a născut în localitatea de refugiu, la data de 23 aprilie 1944.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta – C.J.P. Cluj, criticând-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că, întrucât reclamanta nu era născută la data refugiului părinţilor săi, nu a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul, întrucât s-a născut în localitatea de refugiu.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivul de recurs invocat, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Este necontestat faptul că, reclamanta C.I. s-a născut la data de 23 aprilie 1944 în Timişoara, unde părinţii săi D.I. şi I. se refugiaseră din Cluj, din luna septembrie 1940, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestei ordonanţe, persoana - cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în actul normativ.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele – cetăţeni români care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că, reclamanta care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor celor care au fost victime şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că, astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din O.G. nr. 105/2999 şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care fiind născut în perioada refugiului a suferit în mod direct, toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul urmând să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 521 din 26 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1140/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1144/2008. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
