ICCJ. Decizia nr. 1149/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1149/2008
Dosar nr. 3931/2/2007
Şedinţa publică de la 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 31 mai 2007, reclamantul M.A. a chemat în judecată C.S.M., solicitând anularea hotărârii din 3 aprilie 2007 prin care i-a fost respinsă cererea de numire fără concurs, ca procuror la una din unităţile de parchet de pe lângă judecătoriile situate în judeţul Arad, precum şi obligarea pârâtului să sesizeze pe Preşedintele României în vederea emiterii decretului de numire în funcţie.
În motivarea cererii, reclamantul a învederat că refuzul pârâtului de a aproba numirea sa ca procuror, fără concurs, este nejustificat, în condiţiile în care prin hotărârea din 27 martie 2007 Secţia pentru procurori a C.S.M. a constatat că îndeplineşte condiţiile pentru a ocupa o astfel de funcţie prevăzute de art. 33 alin. (5), (7), (8) şi (10) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 1927 din 4 iulie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că secţia de procurori din cadrul instituţiei pârâte a constatat că 98 candidaţi la numirea în funcţia de procuror fără concurs îndeplinesc condiţiile legale, recomandând Plenului C.S.M. să procedeze la numirea directă pentru cele 50 posturi de procuror aprobate.
Instanţa a constatat că Plenul C.S.M. este îndreptăţit să realizeze o selecţie între candidaţii care au vocaţia de a fi numiţi ca procurori, fără concurs, în raport de performanţele profesionale ale fiecăruia şi de rezultatele interviului dat.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul M.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa a ignorat faptul că selectarea celor 50 de persoane ale căror cereri de numire au fost admise, s-a făcut de către pârât prin apreciere arbitrară, după criterii obscure, necontrolabile. În hotărârea emisă de pârât, susţine reclamantul că nu apare nici o motivare concretă a respingerii cererilor de numire în funcţie a celor 48 persoane care îndeplineau şi ele, ca şi cele 50 admise, condiţiile prevăzute de lege.
În cazul său, s-a afirmat că soluţia de respingere a cererii a avut la bază studiul dosarului profesional şi interviul dat, dar, arată reclamantul, aceasta este o formulare generală, nefiind motivată concret hotărârea de respingere a cererii sale de numire în funcţia de procuror.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, persoanele prevăzute în art. 33 alin. (5), (7) şi (8) din Legea nr. 303/2004, în versiunea în vigoare la data emiterii actului administrativ contestat, pot fi numite în funcţia de judecător sau procuror fără concurs, după ce în prealabil susţin un interviu în faţa secţiei corespunzătoare, atributul de a propune Preşedintelui României numirea în funcţie revenind Plenului C.S.M., potrivit art. 35 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 317/2004.
Aceste prevederi se coroborează cu dispoziţiile cap.V privind procedura de numire fără concurs în funcţia de judecător sau de procuror din Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de admitere în magistratură, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 152/2006 şi publicat în M. Of. nr. 230/2006.
Potrivit acestui regulament, secţiile C.S.M. recomandă numirea persoanelor în funcţia de judecător şi procuror, candidaţii astfel recomandaţi, aprobaţi de Plenul C.S.M., urmând a fi propuşi Preşedintelui României pentru funcţiile respective.
Interpretând dispoziţiile actelor normative susmenţionate, rezultă că recomandarea unei secţii din cadrul C.S.M. nu duce automat la numirea persoanelor propuse, acestea dobândind doar o vocaţie şi nu un drept de a ocupa funcţia de judecător sau procuror, fiind atribuţiile Plenului C.S.M. de a aprecia asupra selecţiei candidaţilor care îndeplinesc condiţiile legale, în limita posturilor aprobate.
Aşadar, aceşti candidaţi nu au un drept de a beneficia în mod automat de numirea în funcţia de judecător sau procuror fără concurs, vocaţia prevăzută în normele susmenţionate neconstituind un drept fundamental constituţional şi neinstituind obligaţia corelativă a autorităţii de a proceda la numire.
Dreptul ce revine Plenului C.S.M. de a aprecia şi a decide asupra candidaţilor selectaţi în limita posturilor aprobate pentru a fi ocupate fără concurs nu poate fi însă de natură a institui discriminări, ci trebuie exercitat în mod egal, faţă de toate persoanele aflate în situaţii identice.
În cauză Plenul C.S.M. a decis numirea celor 50 de candidaţi în funcţia de procuror fără concurs în raport de o serie de criterii obiective, privind nevoile de optimizare a volumului de activitate prin ocuparea locurilor vacante la parchete cu deficit de personal, asigurarea stabilităţii în sistem şi parcurgerea etapelor de formare şi perfecţionare a procurorilor.
S-au avut în vedere, astfel cum rezultă din motivarea hotărârii şi datele relevate de dosarele profesionale ale candidaţilor, conţinutul interviurilor susţinute de aceştia, precum şi performanţelor lor profesionale, votul membrilor C.S.M. fiind secret.
Aşadar, nu are suport probator susţinerea reclamantului în sensul că pârâtul şi-a exercitat dreptul de selecţie a candidaţilor în mod abuziv şi arbitrar, Curtea constatând că aprecierea C.S.M. asupra cererii reclamantului de numire ca procuror fără concurs a fost exercitată în limitele legii.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul declarat în cauză ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A. împotriva sentinţei civile nr. 1927 din 4 iulie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1146/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1151/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
