ICCJ. Decizia nr. 1200/2008. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1200/2008
Dosar nr. 4749/2/2007
Şedinţa publică de la 21 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul C.C. a formulat contestaţie la decizia de returnare de pe teritoriul României din 12 iunie 2007 emisă de către M.I.R.A. – Autoritatea pentru Străini.
În motivare a arătat că executarea deciziei de returnare ar determina o ruptură faţă de familia pe care şi-a întemeiat-o în România cu 17 ani în urmă, alături de care doreşte să trăiască. A expus pe larg argumentele pentru care consideră că trebuie să i de acorde dreptul de şedere pe teritoriul Românei.
În drept, a invocat dispoziţiile O.U.G. nr. 194/2002, cap.VIII, secţiunea a III-a pct. VIII alin. (2) şi (3).
Prin sentinţa nr. 1970 din 15 august 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, a anulat ca netimbrată acţiunea reclamantului C.C.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamantul a învestit instanţa cu o cerere în anularea actului administrativ vătămător pentru care era obligat să timbreze în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (4) din Legea nr. 146/1997 şi că, deşi a fost citat cu această menţiune, nu s-a conformat obligaţiei prevăzute de legea indicată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.C., invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că a aflat despre obligaţia de a timbra cererea de chemare în judecată la termenul din 15 august 2007 când a solicitat instanţei să dispună strigarea cauzei la sfârşitul şedinţei de judecată, pentru a putea face dovada achitării taxei judiciare de timbru. Arată că s-a prezentat cu chitanţa doveditoare dar şedinţa se încheiase, iar la registratura Curţii de Apel Bucureşti, în ziua respectivă, nu era program de lucru cu publicul, astfel că nu a avut posibilitatea să încunoştiinţeze instanţa.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul M.I.R.A. – Oficiul Român pentru Imigrări a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât art. 1 din Legea nr. 146/1997 dispune că toate acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse timbrării, mai puţin cele exceptate expres, în categoria cărora nu poate fi inclusă contestaţia formulată de recurentul-reclamant.
Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului de faţă, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor, republicată, modificată şi completată, hotărârea prin care curtea de apel soluţionează contestaţia împotriva deciziei de returnare, este irevocabilă.
În cauză însă, din modul în care este formulată cererea de chemare în judecată, rezultă că are un obiect mai complex, în sensul că pe lângă anularea deciziei din 12 iunie 2007 emisă de Serviciul 2 pentru Străini al municipiului Bucureşti, mai vizează şi acordarea dreptului de şedere permanentă.
Aşa fiind, rezultă că sentinţa pronunţată de curtea de apel este supusă recursului în condiţiile dreptului comun în materia contenciosului administrativ, respectiv a art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
Examinând recursul de faţă, Înalta Curte constată că este fondat.
Din practicaua sentinţei civile nr. 1970 din 15 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, rezultă că cele susţinute de recurent sunt reale. La prima strigare a cauzei, recurentul a solicitat lăsarea dosarului la sfârşitul şedinţei pentru a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON.
La reluarea dosarului s-a constatat numai prezenta pârâtului care a invocat excepţia netimbrării acţiunii, ce a fost admisă de instanţă.
Verificând dovada de îndeplinire a procedurii de citare cu reclamantul C.C., Înalta Curte constată că domiciliul acestuia este incomplet indicat, doar cu stradă şi număr, lipsind menţiunea privind sectorul. Deşi citaţia era nulă, potrivit art. 88 alin. (2) C. proc. civ., prin înfăţişarea părţii în instanţă viciul de procedură a fost acoperit – art. 89 alin. (2) C. proc. civ.
Totuşi, având în vedere că abia în şedinţă publică i s-a adus la cunoştinţă, în condiţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, suma datorată cu acest titlu, instanţa trebuia să acorde un termen pentru îndeplinirea obligaţiei legale.
La această concluzie conduce interpretarea coroborată a dispoziţiilor cuprinse în art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 89 alin. (2) teza finală din C. proc. civ.
De altfel, în recurs, recurentul a ataşat în original, chitanţa eliberată de C.E.C. – V. la data de 15 august 2007, demonstrând achitarea taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ. se va admite recursul şi se va casa sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia inadmisibilităţii recursului.
Admite recursul declarat de C.C. împotriva sentinţei nr. 1970 din 15 august 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată.
Trimite cauza la instanţa de fond, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1198/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 121/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
