ICCJ. Decizia nr. 121/2008. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 121/2008
Dosar nr. 1689/116/2007
Şedinţa de la 15 ianuarie 2008
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 30 noiembrie 2006, sub nr. 41321/3/CA, reclamanta C.V. a chemat în judecată pe pârâta Cancelaria Primului Ministru - Departamentul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 solicitând obligarea acesteia să analizeze hotărârea nr. 2044 din 27 februarie 2003 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti de Aplicare a Legii nr. 9/1998 şi, în situaţia validării hotărârii, să reactualizeze despăgubirile la data emiterii ordinului de validare, iar în caz de neconformare în ceea ce priveşte emiterea şi comunicarea ordinului, să fie obligată la plata sumei de 1.000 RON/zi de întârziere cu titlu de daune cominatorii, calculate de la expirarea termenului de 30 de zile de la comunicarea hotărârii.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că hotărârea nr. 2044 din 27 februarie 2003 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti de Aplicare a Legii nr. 9/1998 a fost înaintată spre validare în luna februarie 2003, însă până în prezent nu a primit niciun răspuns, deşi pârâta Cancelaria Primului Ministru - Departamentul pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 avea obligaţia să analizeze măsurile stabilite de Comisie, în termen de 60 de zile de la primire şi să comunice ordinul de validare sau invalidare a hotărârii.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe.
Prin sentinţa civilă nr. 376 din data de 16 ianuarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta C.V. în favoarea Tribunalului Galaţi.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Prin urmare, având în vedere că reclamanta domiciliază în Olteniţa, judeţul Călăraşi, potrivit dispoziţiilor art. 31 din O.G. nr. 94/2004 privind reglementarea unor măsuri financiare, instanţa competentă a se pronunţa asupra pretenţiei deduse judecăţii este Tribunalul Călăraşi.
Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, sesizat cu soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta C.V., a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale, excepţie admisă de această instanţă prin sentinţa civilă nr. 1537 din data de 30 mai 2007, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 9/1998, Tribunalul este competent numai în soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva ordinului emis de şeful Cancelariei Primului Ministru.
Prin sentinţa civilă nr. 2063 din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, constatând totodată ivit conflictul negativ de competenţă, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului de competenţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a reţinut că acţiunea promovată de reclamantă este de competenţa Tribunalului Călăraşi şi nu a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, întrucât legiuitorul a urmărit, prin Legea nr. 9/1998, ca în materia despăgubirilor acordate pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în baza Tratatului dintre România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 07 septembrie 1940, competenţa de soluţionare a litigiilor în primă instanţă să revină Tribunalului, indiferent de categoria din care face parte organul emitent al actului administrativ.
Examinând conflictul negativ de competenţă, în raport de dispoziţiile art. 24 şi urm. C. proc. civ. şi de actele dosarului, se constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 30 aprilie 2006, reclamanta C.V. a chemat în judecată Cancelaria Primului Ministru, solicitând să fie validată hotărârea nr. 2044 din 27 februarie 2003 emisă de Comisia Municipiului Bucureşti de Aplicare a Legii nr. 9/1998, cu reactualizarea despăgubirilor cuvenite şi cu plata de daune cominatorii.
Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea Cancelariei Primului Ministru – Comisia Centrală pentru acordarea despăgubirilor să-şi îndeplinească obligaţia prevăzută de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, de a analiza hotărârea comisiei municipale şi, în situaţia validării acesteia, să reactualizeze despăgubirile.
În conformitate cu dispoziţiile art. 31 din O.G. nr. 94/2004, actele Cancelariei Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a Tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Întrucât reclamanta domiciliază pe raza teritorială a judeţului Călăraşi, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Călăraşi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe privind C.V. şi Cancelaria Primului Ministru - Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, în favoarea Tribunalului Călăraşi.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 1200/2008. Contencios. Litigiu privind regimul... | ICCJ. Decizia nr. 1210/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
---|