ICCJ. Decizia nr. 1190/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1190/2008
Dosar nr. 11226/1/2007
Şedinţa publică de la 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 C.S.M. a respins cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate de mai mulţi procurori, între care şi recurenta P.G.G.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, prin cererile formulate, cei 69 de procurori care au formulat cereri de recunoaştere a gradului profesional corespunzător fie parchetului de pe lângă judecătorie, fie parchetului de pe lângă tribunal sau parchetului de pe lângă curtea de apel, dar nici unul dintre magistraţii în cauză nu a funcţionat, nu a fost promovat şi nu a participat la un concurs de promovare pe loc sau efectivă, în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin numirea celor 69 de procurori în cauză la Parchetului Naţional Anticorupţie, în prezent D.N.A., procurorii cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă Tribunal, Parchet de pe lângă Curtea de Apel, aceştia nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât:
-promovarea în funcţii superioare de execuţie, pe loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaştere a performanţelor profesionale ale magistraţilor şi constituie o componentă a carierei acestora, se putea şi se poate realiza potrivit Legii nr. 92/1992 republicată, modificată şi completată de O.U.G. nr. 179/1999 şi în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 prin examen/concurs, cu respectarea condiţiilor de vechime, evaluare profesională anuală, lipsa sancţiunilor disciplinare, existenţa posturilor vacante.
Dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către un procuror cu grad profesional de parchet de pe lângă judecătorie (cu vechime în funcţie de 6 ani), doar prin numirea la D.N.A. ar crea o situaţie discriminatorie, dezavanztajoasă în raport cu toţi ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public, care pentru promovarea lor la parchetele imediat superioare trebuie să susţină concursuri.
Pentru numirea procurorilor la D.N.A. este reglementată prin lege o procedură specială, normă de excepţie care trebuie interpretată restrictiv. În caz contrar, s-ar eluda dispoziţiile legale referitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie, prin concurs.
Prin hotărârea contestată se reţine şi că O.U.G. nr. 43/2002 stabilea în mod expres în art. 30 că dispoziţiile Legii nr. 92/1992 republicată cu modificările şi completările ulterioare se aplică şi în cazul Parchetului Naţional Anticorupţie, deci şi cele referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin examen/concurs, iar la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la Parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii (art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, cu modificările şi completările ulterioare).
Astfel, numirea la Parchetul Naţional Anticorupţie, în prezent D.N.A. (D.N.A.) conferă procurorului dreptul de a funcţiona în această structură, de a îndeplini sarcinile ce intră în competenţa acesteia şi de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru această funcţie, dar nu-i conferă de drept şi gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs procurorul P.G.G.
Invocând în drept dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., recurenta a arătat că în opinia sa numirea procurorilor la structura anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este reglementată printr-o procedură specială ce derogă de la regulile generale de promovare pe funcţii de execuţie prevăzute de Legea nr. 92/1992 şi de Legea nr. 303/2004 şi că prin hotărârea contestată autoritatea intimată a ignorat mai multe aspecte esenţiale legate de:
-principiul neretroactivităţii legii, mai exact a dispoziţiilor art. 43 din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora promovarea se face numai prin concurs;
-alte hotărâri ale aceleiaşi instituţii privitoare la situaţia similară a altor procurori care s-au aflat în aceeaşi situaţie, indicându-se hotărârile nr. 417 din 24 septembrie 2007, nr. 312/2006, nr. 616/2006 şi nr. 617/2006;
-principiul nediscriminării consfinţit de art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice [art. 16 alin. (1) din Constituţia României], care au fost încălcate în speţă;
-faptul că acceptarea interpretării date de Plenul C.S.M. este de natură a ridica probleme grave privind legalitatea actelor încheiate în aceste condiţii de recurentă şi de ceilalţi colegi ai acesteia aflaţi în situaţie similară.
În fine, recurenta a invocat practica judiciară în materie, respectiv deciziile pronunţate anterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând menţinerea ca legală a hotărârii nr. 791/2007 pentru următoarele argumente:
-procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt diferite de cele pentru numirea în funcţia de procuror la D.N.A.;
-promovarea în funcţii superioare de execuţie se poate realiza numai prin concurs potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind statutul magistraţilor;
-la D.N.A. procurorii sunt numiţi prin ordin al procurorului general cu avizul C.S.M. în timp ce promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se dispune prin hotărâre de către C.S.M.;
-nu se poate ridica problema validităţii actelor procedurale întocmite deoarece în prezent D.N.A. este o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie -;
-dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în acest mod, ar crea o situaţie discriminatorie în raport cu ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public;
-faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
În cauză s-a administrat proba cu acte, depunându-se la dosar actele care au stat la baza adoptării hotărârii contestate precum şi hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului din 6 decembrie 2007 în Cauza Beian împotriva României.
Sesizată în procedura judiciară specială prevăzută de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată şi examinând cauza în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul de faţă este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Prin ordinul nr. 168 din 22 mai 2006 emis de Procurorul şef D.N.A. recurenta P.G.G. a fost numită în funcţia de procuror în cadrul D.N.A.- Serviciul Teritorial Galaţi.
La data acestei numiri, D.N.A. era deja o structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie, (art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002 republicată).
Totodată în Regulamentul de ordine interioară al parchetelor, aprobat prin ordinul nr. 529/C din 21 februarie 2007, se precizează că în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie funcţionează D.N.A.
Potrivit O.U.G. nr. 43/2002 cu modificările aduse prin Legea nr. 54/2006 – în vigoare la momentul numirii recurentei ca procuror în cadrul acestei structuri – procurorii sunt numiţi pe perioadă nedeterminată şi nu există nici o deosebire între numirea în structura centrală şi în structura teritorială.
Procurorii care lucrează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie trebuie să aibă gradul profesional corespunzător astfel că nu poate fi primită susţinerea intimatului că este exclus ca acest grad profesional să fie dobândit deşi sunt încadraţi ca procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, exercită competenţe specifice uneia dintre direcţiile specializate ale acestui parchet şi sunt salarizaţi corespunzător acestui nivel.
Gradul profesional poate fi obţinut fie prin concurs conform procedurii de promovare prevăzute de Lege nr. 303/2004, fie prin numire în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 43/2002 modificată şi completată.
Potrivit acestei din urmă ordonanţe, este evident că voinţa legiuitorului a fost aceea de a institui o procedură specială în favoarea acestei categorii de procurori, asimilată promovării şi derogatorie de la regula generală a susţinerii unui concurs, avându-se în vedere specificul infracţiunilor asupra cărora D.N.A. are competenţă.
Această procedură specială nu poate fi considerată ca fiind o favorizare a procurorilor numiţi în cadrul D.N.A. şi nici o eludare a normelor legale privind promovarea, în condiţiile în care numirea în această structură presupune calităţi şi rezultate profesionale deosebite în combaterea infracţiunilor de corupţie.
De altfel, în urma modificărilor legislative, numirea procurorilor la D.N.A. se face numai după susţinerea unui interviu organizat la nivel naţional, acest interviu având semnificaţia verificării de cunoştinţe specifice.
În privinţa discriminării invocate prin întâmpinarea C.S.M., Curtea reţine că aceasta nu operează în cauza dedusă judecăţii.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în mod constant că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat”.
În speţă, justificarea obiectivă rezidă în necesitatea prevenirii, descoperirii şi sancţionării faptelor de corupţie – obiective ce au stat la baza înfiinţării D.N.A. în cadrul Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie , iar justificarea rezonabilă constă în faptul că îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul acestei structuri, procurorul numit la D.N.A. dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine şi faptul că prin hotărârea din 13 decembrie 2007 Plenul C.S.M. a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor”, prin această hotărâre fiind recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Nu în ultimul rând şi având ca argument hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României (invocată şi depusă în apărare la dosar chiar de către intimat), care subliniază rolul pe care îl are Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în eliminarea neîncrederii publicului în sistemul judiciar şi a incertitudinii jurisdicţionale, trebuie reţinut că instanţa supremă are o poziţie constantă în această materie*.
O altă abordare ar echivala cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţă şi pe cale de consecinţă cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (în acest sens a se vedea Cauza Beian împotriva României, Cauza Păduraru contra României).
În acest context, se constată că hotărârea nr. 791/2007 a Plenului C.S.M. este contrară normelor legale incidente – amintite în expunerea deja făcută -, astfel că în temeiul art. 3041 C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza I şi (3) din C. proc. civ. se va admite recursul şi se va anula hotărârea în discuţie cu privire la recurenta P.G.G., fiind obligat intimatul să recunoască acesteia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.G.G. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată.
Admite cererea formulată de recurentă privind recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1189/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1194/2008. Contencios → |
|---|
