ICCJ. Decizia nr. 1273/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1273/2008

Dosar nr. 1568/33/2007

Şedinţa publică din 26 martie 2008

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 28 martie 2007, reclamantul G.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, anularea Hotărârii nr. 21385 din 27 iunie 2007 prin care i s-a respins cererea pentru recunoaşterea calităţii de refugiat şi acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 770 din 13 decembrie 2007, a admis acţiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 21385 din 27 iunie 2007, a obligat pârâta să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 15 martie 1941 - 15 octombrie 1944 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007; a obligat pârâta să achite reclamantului 200 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut, în esenţă, că din probele administrate rezultă că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu şi a suferit prejudicii în urma refugierii forţate, motiv pentru care excluderea sa de la beneficiul acordat de lege refugiaţilor este nelegală.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj susţinând că instanţa de fond a greşit procedând la audierea unui singur martor, în condiţiile în care declaraţiile date de ceilalţi doi martori nu sunt clare şi nu se susţin reciproc.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestei ordonanţe beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin „persoană strămutată în altă localitate", conform dispoziţiilor HG nr. 127/2002 privind Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice".

În cauză, din declaraţiile autentice ale martorilor D.V. şi G.V. (file 13, 15 dosar fond), ultimul fiind audiat şi de Instanţă în virtutea principiului nemijlocirii (fila 39 dosar fond) rezultă că, s-a făcut dovada, în condiţiile art. 4 din HG nr. 127/2002, că în perioada martie 1941 - octombrie 1944, după cedarea Ardealului de Nord, intimatul - reclamant împreună cu familia au fost obligaţi să se refugieze din localitatea Vala Drăganului în Vişag, ca urmare a persecuţiilor etnice.

În concluzie, dând o corectă dezlegare cauzei deduse judecăţii, Instanţa de Fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 770 din 13 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1273/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs