ICCJ. Decizia nr. 140/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 140/2008
Dosar nr. 4411/3/2007
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi M.E.F., obligarea acestora la plata primei de concediu pe anii 2004, 2005 şi 2006 şi a sporului de fidelitate pe anii 2004 şi 2005,actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.
Motivându-şi cererea, reclamantului a arătat că are calitate de poliţist şi, potrivit dispoziţiilor art. 28 litera e) din Legea nr. 360/2002, are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu. A mai arătat că, printr-o serie de legi ulterioare, s-a dispus suspendarea aplicării textului de lege menţionat, dar suspendările respective şi-au încetat aplicabilitatea, reclamantul fiind îndreptăţit să i se plătească primele de vacanţă, drept derivat dintr-un raport juridic de muncă, care, odată câştigat, nu poate fi anulat.
Cu privire la sporul de fidelitate pe anii 2004 şi 2005, reclamantul a arătat că acesta este prevăzut de art. 6 din OG nr. 38/2003 a cărui aplicare a fost suspendată prin OUG nr. 118/2006, aprobată prin Legea nr. 28/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1758 din 14 martie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia de necompetenţă materială, declinându-se competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1446 din 29 mai 2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F. şi a respins acţiunea îndreptată împotriva acestui pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a fost admisă acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A. şi M.E.F. şi cu chematul în garanţie M.E.F., pârâtul M.I.R.A. fiind obligat la plata către reclamant a contravalorii primelor de vacanţă pe perioada 2004 - 2006 şi a sporului de fidelitate în procent de 20% din salariul de bază pentru anii 2004 şi 2005, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.
De asemenea, a fost respinsă cererea de chemare în garanţie a M.E.F., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale a M.E.F. este întemeiată, pârâtul nefiind titularul raportului juridic dedus judecăţii sub aspect pasiv, iar reclamantul neavând raporturi de serviciu cu ministerul respectiv.
S-a reţinut că reclamantul are calitatea de poliţist, având dreptul, potrivit legii, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, precum şi la sporul de fidelitate prevăzut de OG nr. 38/2003.
Totodată, Instanţa de Fond a apreciat că normele legale de suspendare a aplicării reglementărilor respective, care nu mai erau în vigoare la data sesizării Instanţei, contravin prevederilor constituţionale, reclamantul fiind discriminat faţă de alţi angajaţi, iar prin aceste reglementări se suspendă retroactiv un drept câştigat potrivit Legii nr. 360/2002 şi OG nr. 38/2003.
Instanţa fondului a mai considerat că suspendarea exerciţiului dreptului la prima de concediu şi sporul de fidelitate nu echivalează cu stingerea acestui drept, având ca efect doar imposibilitatea temporară a realizării sale, suspendarea neputând avea caracter permanent.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâtul M.I.R.A.
Recurentul critică soluţia pronunţată de Instanţa de Fond în privinţa obligării acestuia la plata sporului de fidelitate pentru anul 2004, considerând-o neîntemeiată, deoarece, pentru perioada respectivă, poliţiştii au beneficiat de acest spor, iar reclamantul nu a făcut vreo dovadă în sens contrar.
Recursul este fondat.
Sporul de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, acordat în condiţiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, a fost prevăzut prin art. 6 din OG nr. 38 din 30 ianuarie 2003, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 353/2003, pentru activitatea desfăşurată în instituţiile din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, în calitate de militar, poliţist, funcţionar public şi personalul contractual.
Prin art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118/2004 s-a dispus suspendarea, în anul 2005, a aplicării dispoziţiilor art. 6 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.
Rezultă că plata sporului de fidelitate a fost suspendată, potrivit reglementărilor menţionate, începând cu anul 2005, pentru anul 2004 neexistând, până la proba contrară, vreo motivaţie care să justifice neplata acestui spor.
Cum reclamantul nu a probat în vreun fel că nu a primit sporul pretins în anul 2004, iar recurentul a susţinut în mod constant, atât în faţa Instanţei de Fond cât şi a celei de recurs, că sporul a fost acordat tuturor persoanelor îndreptăţite, apare ca nejustificată obligarea recurentului la plata sporului menţionat.
Prin urmare, recursul este întemeiat şi urmează a fi admis, modificându-se hotărârea atacată, în privinţa obligării recurentului la plata sporului de fidelitate pentru anul 2004, menţinându-se celelalte dispoziţii ale hotărârii.
În temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.I.R.A. împotriva sentinţei civile nr. 1446 din 29 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge capătul de cerere privind acordarea sporului de fidelitate pe anul 2007, ca neîntemeiat.
Menţine restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 139/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 141/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... → |
|---|
