ICCJ. Decizia nr. 1343/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1343/2008
Dosar nr. 4352/2/2007
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul G.C. a chemat în judecată pe pârâţii C.P.T. şi Prefectul judeţului Vaslui fiind nemulţumit de faptul că nu s-a răspuns solicitării sale adresate premierului de a interveni în finalizarea executării silite.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1993 din 30 septembrie 2007, a respins excepţia necompetenţei materiale invocată de Prefectul judeţului Vaslui şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P.M. al României, dar şi acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, sub aspectul excepţiei necompetenţei materiale, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar, în speţă, unul dintre pârâţi este o autoritate publică centrală, astfel că excepţia a fost respinsă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a P.M. a fost respinsă pentru că nu s-a solicitat obligarea acesteia la punerea în executare a unei sentinţe civile, ci la comunicarea unui răspuns la o cerere adresată de reclamant, iar obligaţia de a răspunde petiţionarului există.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamantul a adresat o cerere Cancelariei P.M. în care a expus stadiul în care se afla punerea în executare a sentinţei civile nr. 2879 din 16 iulie 2004 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, şi a solicitat P.M. să ordone Prefectului judeţului Vaslui şi C.J. Vaslui să asigure suma stabilită prin titlu executoriu.
Instituţia căreia i-a fost adresată cererea a comunicat reclamantului că memoriul a fost transmis spre soluţionare Prefectului judeţului Vaslui care urma să-i comunice soluţia adoptată.
Şi Prefectul judeţului Vaslui a comunicat reclamantului un răspuns în legătură cu executarea sentinţei civile nr. 2879 din 16 iulie 2004, iar instanţa de fond a concluzionat că nu se poate reţine nesoluţionarea în termen legal a unei cereri.
Împotriva sentinţei civile nr. 1993 din 3 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti s-a declarat recurs de către reclamantul G.C., care a criticat sentinţa ca fiind nelegală şi netemeinică.
În motivele de recurs se arată că, chiar dacă a primit răspuns de la autorităţile statului nu s–a rezolvat problema executării sentinţei civile nr. 2879 din 16 iulie 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Instituţia Prefectului judeţului Vaslui a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea recursului, arătând că petentul a primit răspuns la scrisoarea adresată la 27 aprilie 2007.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Iniţial, reclamantul s-a adresat instanţei pentru că P.M. şi Prefectul judeţului Vaslui nu i-au răspuns la cererile adresate.
Cererea a fost respinsă pentru că cele două instituţii au comunicat răspuns reclamantului dar acesta este nemulţumit de modul de soluţionare a cererii sale.
Este adevărat că art. 1 din Legea nr. 554/2004 prevede că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ dar la dosar există dovada că cele două autorităţi au comunicat un răspuns la cererea reclamantului.
Faptul că reclamantul nu este mulţumit de răspunsul primit nu înseamnă că sunt incidente în cauză dispoziţiile privind nesoluţionarea cererii.
Nu se poate apela la dispoziţiile speciale ale legii contenciosului administrativ pentru a se obţine executarea silită a unei hotărâri judecătoreşti prin care reclamantul urma să primească, alături de alte părţi, despăgubiri din partea Primăriei şi Comisiei Locale de aplicare a Legii nr. 18/1991, ale Comunei Bogdăniţa, judeţul Vaslui.
Hotărârea judecătorească, fiind un titlu executoriu, se pune în executare în conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, la dosar existând chiar o dovadă a întocmirii unui dosar de executare silită.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ., va fi respins ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.C. împotriva sentinţei civile nr. 1993 din 3 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 1342/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1356/2008. Contencios. Suspendare executare... → |
---|