ICCJ. Decizia nr. 1360/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1360/2008
Dosar nr. 49/1/2008
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin cererea adresată C.S.M., M.A.G. a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivare a arătat că în perioada cuprinsă între 1 august 1996 şi 15 iulie 1999 a fost încadrată în funcţia de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Gherla, iar între 15 iulie 1999 - 15 martie 2003 a fost încadrată ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj. În perioada 15 martie 2003 - 27 septembrie 2004 a fost procuror delegat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, revenind ca procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj începând cu 27 septembrie 2005 până la data de 1 octombrie 2005.
Prin Ordinul nr. 366 din 21 decembrie 2005 al procurorului şef al D.N.A., a fost numită, începând cu data de 15 decembrie 2005 în funcţia de procuror la D.N.A. - serviciul teritorial Cluj.
Procedura de numire în cadrul D.N.A. a fost în conformitate cu legislaţia în vigoare la acea dată şi cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcţia arătată.
A precizat faptul că P.N.A. funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar promovarea în funcţia de procuror la P.N.A., acum devenit D.N.A., justifică dreptul de a beneficia de gradul profesional corespunzător Parchetului Înaltei Curţi.
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea petentei de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul C.S.M. a reţinut faptul că în situaţia în care s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la aceasta structură specializată, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
De asemenea, Plenul C.S.M. a reţinut faptul că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, iar împrejurarea că procurorii de la D.N.A. sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susţine că nici unul dintre argumentele invocate de intimata C.S.M. nu sunt de natură a conduce la respingerea cererii recurentei.
Raportat la prevederile legale aplicabile cauzei deduse judecăţii, hotărârea prin care s-a decis numirea recurentei la D.N.A. nu îi conferă gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nelegală întrucât D.N.A. reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin numirea în cadrul D.N.A. recurenta a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nefiind necesară parcurgerea unei proceduri speciale de promovare în funcţii superioare astfel cum se menţionează în hotărârea recurată.
Numirea recurentei în cadrul D.N.A. s-a făcut în concordanţă cu prevederile legale aplicabile, aceasta participând la interviul organizat în acest scop la data de 25 noiembrie 2005 şi îndeplinind toate condiţiile prevăzute de lege astfel cum se menţionează expres în Hotărârea nr. 114 din 8 iunie 2006.
Prin Ordinul nr. 366 din 21 decembrie 2005 al procurorului şef al D.N.A. a fost numită începând cu data de 15 decembrie 2005, în funcţia de procuror la D.N.A. – serviciul teritorial Cluj, unde în prezent îşi desfăşoară activitatea îndeplinind acte care intră în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, beneficiind de Statutul şi remuneraţia acordată procurorilor din cadrul acestui parchet.
Astfel fiind, susţine recurenta promovarea într-o funcţie de execuţie superioară şi executarea atribuţiilor corespunzătoare o îndreptăţesc să deţină gradul profesional, refuzul manifestat de C.S.M. este nejustificat.
Analizând recursul formulat de M.A.G. prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materie supusă cenzurii instanţei de control judiciar Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Condiţionarea promovării în funcţia de execuţie de promovarea unui examen sau concurs astfel cum este prevăzut de Legea nr. 92/1992 şi respectiv Legea nr. 303/2004, are în vedere exclusiv funcţiile vacante existente la nivelul Tribunalelor, Curţilor de Apel şi Parchetelor corespunzătoare.
Pentru funcţiile de execuţie la nivelul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi respectiv Parchetului General sau P.N.A. – nivel central actele normative menţionate nu mai impun aceeaşi condiţie, numirea făcându-se în raport doar cu criteriile vizând pregătirea profesională şi vechimea.
Că este aşa rezultă din chiar modul de structurare al dispoziţiilor privind promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul Naţional Anticorupţie– nivel central şi care se regăsesc în capitole distincte de cele referitoare la instanţele şi parchetele inferioare în grad.
În cauză, Înalta Curte constată că numirea (deci nu detaşarea şi nici delegarea) lui M.A.G. la 21 decembrie 2005 al procurorului şef al P.N.A., structură autonomă înfiinţată la nivel naţional specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie condusă de un Procuror general şi coordonată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin ordin al ministrului justiţiei la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi pe baza recomandării procurorului general al P.N.A., în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 92/1992 şi cele ale OG nr. 43/2002, reprezintă în fapt o promovare bazată pe criterii stricte de selectare. În acest sens Ordinul nr. 366/C din 2 decembrie 2005 al ministrului justiţiei (fila 29 dosar recurs) precizează ca temei de drept al numirii dispoziţiile art. 28 alin. (1), alin. (5) şi alin. (7) şi art. 30 din OUG nr. 43/2002 privind D.N.A., astfel cum a fost modificată şi completată prin OUG nr. 134/2005, art. 74 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, art. 87 alin. (1) – (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară republicată.
Este necontestat că recurenta a funcţionat în cadrul P.N.A. şi respectiv D.N.A. îndeplinind funcţii de execuţie şi de conducere, în tot acest timp desfăşurând activitatea specifică conform atribuţiilor pe care legea le prevede exclusiv pentru Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie astfel încât este evident că recurenta a dobândit gradul profesional corespunzător respectivei structuri la nivel central, acesta fiind un drept câştigat, conform principiilor generale ce stau la baza executării unui raport de serviciu, ştiut fiind că şi acesta aparţine raporturilor de muncă în înţelesul larg al sintagmei (chiar dacă nu este un raport de muncă contractual).
Totodată, este cunoscut că în mod constant în jurisprudenţa instanţei comunităţilor europene s-a reţinut posibilitatea prevalării de un drept dobândit dacă faptul generator al acestuia s-a produs sub imperiul unui anumit statut anterior modificării dispoziţiilor statutare (hotărârea Curţii din 19 martie 1975).
Mai mult, intimatul nu a efectuat vreo evaluare a sarcinilor şi responsabilităţilor recurentului şi o constatare negativă faţă de cerinţele gradului ce se refuză a fi acordat, încălcându-se astfel principiul echivalenţei postului şi gradului.
În plus, se constată că nici noile dispoziţii legislative nu indică faptul că noile criterii de încadrare în grad cu ocazia promovării ar conţine o modificare pentru cei aflaţi în funcţie, în sensul descrescător în ierarhie al gradului funcţiei ocupate.
Înalta Curte reţine că faptul încadrării la P.N.A. făcut în baza art. 28 şi art. 30 din OG nr. 43/2002 - cât şi posibilitatea revenirii la postul ocupat anterior nu afectează promovarea cu toate drepturile ce decurg din aceasta.
A admite teza intimatului ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecţiei încrederii legitime, al echivalenţei postului şi a gradului, al bunei-credinţe şi al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul U.E.
De altfel, se constată că nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că, înainte de modificările legislative (care nu pot retroactiva), recurentei i s-ar fi pus în vedere că nu îndeplineşte condiţiile necesare funcţiei pe care o ocupă sau că ar fi necesară participarea sa la vreun concurs de promovare.
Prin urmare, Înalta Curte constată că s-ar încălca principiul încrederii legitime în măsura în care aceasta avea temei (ordinul de numire şi legislaţia în vigoare la data numirii) pentru a spera să beneficieze, după promovare, de tratamentul stabilit în baza atribuţiilor ce-i revin ca procuror al structurii centrale.
Astfel fiind, în baza considerentelor expuse în cele ce preced, Înalta Curte reţine ca întemeiat recursul declarat de M.A.G.
În temeiul art. 29 din Legea nr. 317/204 coroborat cu art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004 precum şi cu art. 312 şi art. 314 C. proc. civ., urmează a se admite recursul, a se anula hotărârea Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurentă şi a se dispune obligarea intimatului să-i recunoască acestuia gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.A.G. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce o priveşte pe M.A.G.
Admite cererea recurentei de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1359/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1369/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
