ICCJ. Decizia nr. 1356/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1356/2008
Dosar nr. 6299/2/2007
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data 06 septembrie 2007 la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.M. a solicitat în contradictoriu cu Guvernul României suspendarea executării HG nr. 1039/2007 până la soluţionarea în fond a cererii de nulitate absolută conform art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ cu consecinţa repunerii reclamantei în funcţia de prefect.
În motivarea cererii s-a arătat că hotărârea a cărei suspendare o solicită este nelegală şi netemeinică, datorită faptului că aceasta nu cuprinde o minimă motivare a deciziei luate rezumându-se la enumerarea unor articole, din acte normative care nu au nici o legătură cu raţiunea dispunerii acestei măsuri.
Prin sentinţa nr. 2288 din 16 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare a executării HG nr. 1039 din 28 august 2007, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a cerinţelor impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 situaţiile juridice invocate de reclamantă în dovedirea celor două condiţii prevăzute de lege, nu sunt de natură a conduce admiterea cererii şi suspendarea actului administrativ atacat.
A mai reţinut că deşi din probatoriul administrat, respectiv o adresă din care rezultă o diferenţă de salariu în urma adoptării hotărârii de guvern a cărei suspendare s-a solicitat, respectiva diferenţă este modică şi nu poate constitui o pagubă iminentă aceasta putând fi recuperată ulterior, în eventualitatea admiterii cererii de anulare a actului administrativ respectiv.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta M.M.
S-au invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta apreciază că în mod netemeinic şi nelegal prima instanţă a respins acţiunea, în condiţiile în care a făcut dovada cazului bine justificat şi acondiţiei prevenirii unei pagube iminente.
În cauză sunt întrunite condiţiile de admisibilitate şi de procedurabilitate impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Recurenta reia criticile în ceea ce priveşte legalitatea HG nr. 1039 din 28 august 2007, chestiuni ce ţin de fondul contestaţiei în care s-au invocat încălcarea principiului stabilităţii funcţionarului public, cât şi cele ale legalităţii, imparţialităţii, obiectivităţii, transparenţei care stau la baza exercitării funcţiei publice, principii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
Se motivează că împrejurările de fapt şi de drept dezvoltate prin cererea de recurs şi pentru care s-a constatat legalitatea HG nr. 1039/2007 sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii şi temeiniciei actului administrativ a cărui nelegalitate a solicitat-o.
În vederea demonstrării prejudiciului material viitor şi provizoriu s-a susţinut că prin retrogradarea din funcţia de prefect în cea de subprefect i s-au modificat unilateral toate drepturile câştigate prin raporturile de muncă, este încălcat dreptul legitim câştigat în cariera de înalt funcţionar public, cu toate consecinţele ce decurg de aici şi i se aduce un grav prejudiciu de imagine, imposibil de cuantificat în bani, care o afectează pe recurentă atât pe plan politic cât şi pe plan profesional.
Prin întâmpinare, intimatul - pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat apreciind că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii HG nr. 1039/2007, astfel că cerinţa cazului bine justificat este întrunită în speţă.
În ce priveşte celei de a doua cerinţă, recurenta nu a dovedit iminenta prejudiciului suferit ca urmare a executării actului administrativ atacat.
Intimatul aduce la cunoştinţa instanţei de recurs faptul că prin sentinţa civilă nr. 200 din 24 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7055/2/2007 a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea în anulare promovată de reclamanta M.M. împotriva HG nr. 1039/2007, motiv pentru care solicită respingerea recursului ce vizează o cerere de suspendare conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 ce durează numai până la pronunţarea instanţei de fond.
Analizând hotărârea recurată în raport de criticile formulate de prevederile art. 3041 C. proc. civ., de apărările intimatului din întâmpinare Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru suspendarea executării actului administrativ atacat este necesară îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat se analizează prin prisma abuzului evident al autorităţii emitente sau încălcarea flagrantă a legii.
Recurenta a invocat motive comune atât cererii de anulare a actului administrativ atacat, cât şi cererii de suspendare a aceluiaşi act instanţa constatând că motivele invocate se referă la fondul cauzei şi nu justifică cererea de suspendare.
Recurenta-reclamantă a solicitat în temeiul prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării HG nr. 1039/2007 până la soluţionarea în fond a cererii de constatare a nulităţii absolute a acesteia şi repunerea în funcţia de prefect al municipiului Bucureşti.
Conform prevederilor art. 14 din legea contenciosului administrativ, suspendarea executării actului administrativ, fiind o situaţie de excepţie de la principiul executării din oficiu a actelor administrative, se poate dispune în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, până la pronunţarea instanţei de fond.
Motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu sunt de natură să creeze o serioasă îndoială în privinţa legalităţii HG nr. 1039/2007 astfel cum rezultă din analiza art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Mai mult decât atât, în prezent, după pronunţarea instanţei de fond a depus la dosar sentinţa civilă nr. 220 din 24 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 7055/2/2007 prin care a fost respinsă cu majoritate de voturi, cererea de anulare a HG nr. 1039/2007 emisă de Guvernul României.
Această hotărâre judecătorească determină instanţa de recurs o considera că în speţă nu este îndeplinită condiţia cazului bine justificat.
Astfel cum în mod corect s-a apărat intimata, instanţa de recurs nu mai are posibilitatea de a dispune admiterea cererii de suspendare formulate de recurentă deoarece art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ prevede posibilitatea suspendării actului administrativ ca situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, „până la pronunţarea instanţei de fond".
Nici condiţia prevenirii unei pagube iminente nu este îndeplinită, întrucât nu s-a dovedit prejudiciul suferit prin executarea actului administrativ atacat iar prevederile art. 14 din legea contenciosului administrativ are în vedere prejudiciul material şi nu de cel moral astfel cum s-a reţinut în mod corect de prima instanţă.
Astfel fiind, criticile sunt nefondate şi în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., s-a dispus respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei nr. 2288 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1343/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1359/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
