ICCJ. Decizia nr. 1461/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1461/2008
Dosar nr. 874/32/2007
Şedinţa publică de la 4 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamantul O.D. a chemat în judecată Baroul Neamţ şi U.N.B. din România, solicitând anularea hotărârilor emise de pârâţi prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
În motivarea cererii a arătat faptul că îndeplineşte condiţiile prevăzute de Legea nr. 51/1995, pentru primirea în profesia de avocat fără examen.
Consiliul Baroului Neamţ i-a comunicat faptul că cererea sa îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege şi a fost invitat la un interviu pentru verificarea cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat.
Ulterior, a aflat că urmează să se prezinte la un examen scris de primire în profesie, la care nota minimă de admitere este 7.00, fără ca baroul să-i aducă la cunoştinţă regulamentul şi metodologia de organizare şi desfăşurare a examenului, precum şi baremul de corectare ce a fost avut în vedere.
Prin sentinţa civilă nr. 135 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău a fost admisă acţiunea reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat reglementează posibilitatea primirii în profesia de avocat fără examen, cu condiţia ca anterior formulării cererii de primire în profesia de avocat, persoana să fi exercitat funcţia de notar, judecător, procuror, consilier juridic sau jurisconsult, cel puţin 10 ani.
Instanţa a avut în vedere faptul că prevederea din Statutul profesiei de avocat, în conformitate cu care, în cazul cererilor de primire în profesie fără examen, Consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului, nu trebuie înţeleasă în sensul organizării unui examen scris, întrucât ar intra în conflict cu dispoziţia cuprinsă în art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că, deşi în Statutul profesiei de avocat nu este reglementată modalitatea de verificate a cunoştinţelor, aceasta trebuie să se facă în scopul avut în vedere de legiuitor, în niciun caz sub forma unei probe scrise cu prevederea notei minime de trecere, întrucât această modalitate nu mai reprezintă o „verificare” ci echivalează cu un examen.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii, fără a-l motiva în drept.
Ambii recurenţi susţin că acţiunea reclamantului trebuia respinsă ca inadmisibilă, întrucât acesta nu a atacat adresa recomandată din 10 octombrie 2006, care se referea la hotărârea Consiliului Baroului din data de 28 septembrie 2006 prin care s-a stabilit ca verificarea cunoştinţelor sale să se facă în formă scrisă, precum şi nota minimă pentru a fi declarat admis.
Distinct de acest motiv, recurentul Baroul Neamţ combate interpretarea făcută de instanţa de fond noţiunii de „examen”, arătând că aceasta excede atât prevederilor Legii nr. 51/1995 cât şi dispoziţiilor cuprinse în art. 21 alin. (2) şi art. 33 din Statutul profesiei de avocat. Nefiind reglementată modalitatea de susţinere a interviului, nimic nu se opune ca acesta să îmbrace forma scrisă, excluzându-se astfel subiectivismul.
La rândul său, recurenta U.N.B. din România, reiterând apărările formulate în întâmpinarea depusă la prima instanţă, a susţinut că este greşită concluzia că prin adresă s-ar fi delegat Consiliului Baroului dreptul de a soluţiona contestaţia formulată de recurent. În realitate, arată recurenta, prin această adresă a fost restituită cererea de primire în profesie în vederea reexaminării, iar nu contestaţia împotriva acesteia.
Prin întâmpinare, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de U.N.B.R. pe cale de excepţie, invocând formularea acestuia de către o persoană care nu are calitatea de reprezentant al uniunii, precum şi netimbrarea căii de atac. Pe parcursul soluţionării cauzei, intimatul a renunţat la excepţiile invocate, constatând că lipsurile arătate au fost complinite.
Cât priveşte motivele de recurs invocate de cei doi recurenţi, intimatul a susţinut că sunt nefondate. A arătat că nu a atacat hotărârea Consiliului Baroului din data de 28 septembrie 2006 întrucât i-a fost favorabilă.
Consideră că recurenta U.N.B.R. a procedat nelegal, cu încălcarea dispoziţiilor art. 63 lit. o) şi p) din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, atunci când a dispus reexaminarea cererii sale, soluţie care nu este prevăzută de lege.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, potrivit art. 305 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată prin prisma recursurilor declarate, a apărărilor din întâmpinare, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Culte constată că ambele recursuri sunt nefondate.
Potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat republicată, poate fi primit în profesia de avocat, cu scutire de examen, cel care „...a îndeplinit funcţia de consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani, dacă nu i-a încetat activitatea din motive disciplinare care îl fac nedemn pentru profesia de avocat”.
Necontestat, intimatul-reclamant îndeplineşte condiţiile legale pentru a putea fi primit în profesia de avocat.
Cauza acţiunii în contencios administrativ vizează modalitatea concretă de aplicare a dispoziţiilor art. 21 alin. (2) din Statutul profesiei de avocat adoptat de U.N.B.R. şi publicat în M. Of. nr. 45/13.01.2005.
Acest din urmă text are următorul cuprins: „În cazul cererilor de primire în profesie cu scutire de examen, consiliul baroului poate să verifice cunoştinţele solicitantului cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat”.
Recurentul Baroul Neamţ a stabilit ca modalitatea de verificare a cunoştinţelor să se realizeze printr-un „test” sau „interviu în formă scrisă”, stabilind ca notă minimă de admitere, nota 7.
După cum s-a recunoscut la judecata în primă instanţă, prin întâmpinare, nu există un regulament ori metodologie de desfăşurare a testului sau interviului, nu s-au afişat baremul de corectură şi nici notele obţinute de candidaţi, nota fiind indicată generic, „sub 7”. De asemenea, nu s-a prezentat niciun argument rezonabil pentru alegerea notei 7 ca fiind nota minimă, în condiţiile în care Consiliul U.N.B.R. a stabilit prin decizia din 11 noiembrie 2006, că nota minimă pentru proba orală din cadrul examenului de definitivare în profesia de avocat, este nota 5.
Înalta Curte consideră că toate aceste aspecte conduc la concluzia că prin modalitatea concretă de verificare a cunoştinţelor cu privire la organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, recurentul Baroul Neamţ a lipsit de conţinut şi eficienţă dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) din lege, precitate, organizând de fapt un veritabil examen, deşi intimatul-reclamant beneficia de scutire.
Aşa fiind, este justă concluzia fondului în sensul că hotărârea nr. 12/2007 a Baroului Neamţ prin care s-a respins cererea intimatului-reclamant este nelegală.
Pentru prima dată în recurs, ambii pârâţi invocă un fine de neprimire („inadmisibilitatea”) al cererii de chemare în judecată motivat de împrejurarea că nu a fost atacată în prealabil ”adresa recomandată” din 10 octombrie 2006 prin care i s-a adus la cunoştinţă intimatului-reclamant hotărârea Consiliului Baroului din data de 28 septembrie 2006.
Acest motiv de recurs este vădit nefondat întrucât hotărârea menţionată îi era favorabilă intimatului, din cuprinsul său rezultând că cererea sa de primire în profesie cu scutire de examen „a fost admisă”.
Chiar dacă a fost anunţat că urmează să-i fie verificate cunoştinţele în materia arătată, intimatul, la acel moment, nu avea motiv să se considere vătămat în dreptul său pentru că „verificarea” era prevăzută în statutul profesiei.
În plus, potrivit art. 21 alin. (4) din Statut numai hotărârea motivată asupra cererii de primire în profesie poate fi atacată în 15 zile de la comunicare la Consiliul U.N.B.R., nu şi hotărârile intermediare.
În fine, este la adăpost de orice critică şi considerentul fondului referitor la greşita aplicare a prevederilor art. 63 lit. o) şi lit. p) din Legea nr. 51/1995 republicată, de către Consiliul U.N.B.R., soluţia „reexaminării cererii de primire în profesie” de către Baroul Neamţ nefiind prevăzută de lege şi echivalând, de fapt, cu nesoluţionarea contestaţiei.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., raportat la art. 304 pct. 9 şi 3041 C. proc. civ., se vor respinge recursurile de faţă ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Baroul Neamţ şi de U.N.B. din România împotriva sentinţei civile nr. 135 din 22 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1457/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1485/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
