ICCJ. Decizia nr. 1489/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1489/2008
Dosar nr. 38022/3/2006
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1641 din 13 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea introdusă de S.N.F.P., astfel cum a fost precizată ulterior, obligând în solidar pe pârâţii I.T.M. al Municipiului Bucureşti, I.M.M.M.S.S.F. şi Ministerul Finanţelor Publice să plătească reclamanţilor înscrişi în tabelul nominal depus la dosar, drepturile băneşti ce reprezintă prima de concediu pentru anii 2003 -2005, actualizate în funcţie de rata inflaţiei, cu începere de la data naşterii dreptului şi până la plata efectivă”.
Aceeaşi instanţă a pronunţat apoi, încheierea Camerei de consiliu din 3 iulie 2007, prin care a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în sentinţă, în sensul că se va trece „obligă pârâtele în solidar la plata către reclamanţi a drepturilor băneşti reprezentând prima de concediu pentru anii 2001 – 2005”.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs toţi pârâţii.
În cadrul unor critici comune, care se regăsesc în fiecare cerere de recurs, s-a susţinut că în mod greşit acţiunea precizată introdusă de S.N.F.P. a fost admisă, deoarece acordarea primelor de vacanţă, funcţionarilor publici a fost suspendată în anii 2003 - 2005 prin dispoziţii ale legilor bugetare care s-au succedat şi a căror aplicare nu putea fi evitată.
De asemenea, Curtea de Apel a ignorat împrejurarea că în raport de prevederile art. 1 şi 3 din Decretul nr. 167/1998 privitor la prescripţia extinctivă, dreptul la acţiune al reclamanţilor era prescris, impunându-se respingerea acţiunii în ceea ce priveşte drepturile băneşti aferente perioadei 2001 – 2003.
Recursurile sunt fondate în sensul considerentelor ce se vor arăta în cele ce urmează.
Atât prin acţiunea înregistrată iniţial la Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ, cât şi prin precizarea acestei acţiuni făcută în faţa Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, S.N.F.P. a învederat faptul că se adresează instanţei de judecată competentă în calitate de reprezentant al unui număr de 51 membrii de sindicat, funcţionari publici la I.T.M. al Municipiului Bucureşti.
Deşi tabelul nominal ce conţine numele şi semnăturile acelor funcţionari a fost ataşat în dosar în xerocopie instanţa de fond nu i-a citat în proces şi nici nu a verificat dacă îşi însuşesc sau nu acţiunea formulată în numele lor de sindicat, iar prin sentinţă, ea s-a pronunţat admiţând în fond acţiunea.
Procedând în modul arătat, instanţa a nesocotit dispoziţiile legale procedurale care se referă la citarea părţilor, precum şi la menţiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă orice hotărâre judecătorească civilă.
Pe de altă parte, lipsesc din dosarul cauzei, înscrisurile doveditoare în ceea ce priveşte calitatea de funcţionari publici a persoanelor înscrise în tabelul nominal, perioadele în care acestea şi-au desfăşurat activitatea, funcţiile îndeplinite efectiv, precum şi mandatul acordat S.N.F.P. pentru exercitarea dreptului la acţiune.
Înfăţişarea tuturor acestor înscrisuri era necesară cu atât mai mult cu cât, în şedinţa publică din 11 aprilie 2007, reprezentantul pârâtului I.T.M. al Municipiului Bucureşti a arătat că nu toţi membri de sindicat indicaţi în tabel sunt funcţionari publici, iar la termenul următor reprezentantul pârâtei Inspecţia Muncii a invocat excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, precum şi autorităţii publice pe care o reprezintă.
Este aşadar, evident că omiţând citarea în proces a titularilor drepturilor băneşti pretinse, care au legitimare procesuală activă, curtea de apel a pronunţat o hotărâre esenţial nelegală, inopozabilă funcţionarilor publici şi care practic, nu poate fi pusă în executare.
Având în vedere aceste considerente, dar şi necesitatea examinării apărării formulată de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor prin întâmpinare, în legătură cu lipsa calităţii sale procesuale pasive în litigiul de faţă, urmează a se admite toate recursurile şi a fi casată sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere va examina, sub forma unor apărări şi celelalte susţineri ale recurenţilor în legătură cu fondul pricinii, a căror analiză în această fază procesuală devine inutilă faţă de rezolvarea dată recursurilor.
Văzând şi dispoziţiile art. 105 alin. (2) , art. 261 alin. (1) pct. 2, art. 304 pct. 5 şi art. 313 din C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, de Inspecţia Muncii, de I.T.M. Bucureşti şi de Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 1641 din 13 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1485/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1494/2008. Contencios → |
|---|
