ICCJ. Decizia nr. 1485/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1485/2008
Dosar nr. 276/45/2007
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin H.G. României nr. 333 din 11 aprilie 2007 s-a constatat încetarea de drept a raportului de serviciu al lui L.T., subprefect al judeţului Iaşi, ca urmare a îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare, conform art. 841 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Legalitatea acestui act administrativ individual a fost contestată în justiţie de către L.T. prin acţiunea introdusă la data de 21 mai 2007 şi precizată ulterior.
Reclamantul a cerut anularea actului, suspendarea executării lui până la pronunţarea instanţei de fond, repunerea sa în situaţia anterioară şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada cuprinsă între momentul încetării raportului de serviciu până la reintegrarea în funcţia publică de subprefect deţinută anterior.
În motivarea acestei acţiuni, L.T. a arătat că organul emitent al actului administrativ nu i-a comunicat dovezile din care rezultă că ar fi îndeplinit stagiul minim de cotizare în sistemul public de pensii. Activitatea sa în calitate de funcţionar public a început la 1 aprilie 2001 prin numirea în funcţia de secretar general al Prefecturii judeţului Iaşi şi a continuat prin numirea în funcţia de subprefect al aceluiaşi judeţ la data de 1 ianuarie 2006.
La numirea în funcţiile respective a beneficiat de aplicarea prevederilor art. 26 alin. (1) din Legea pensiilor militare nr. 164/2001, care sunt derogatorii de la dreptul comun reglementat de Legea nr. 19/2000.
În opinia reclamantului, prin hotărârea guvernamentală supusă controlului jurisdicţional s-a săvârşit un exces de putere, prin nesocotirea dreptului său la muncă şi a dreptului de înscriere la pensie în sistemul public instituit prin dispoziţiile Legii nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii.
La 19 septembrie 2007 L.T. a formulat o cerere de chemare în garanţie a Instituţiei Prefectului judeţului Iaşi, solicitând ca în ipoteza admiterii capătului de cerere accesoriu al acţiunii principale privind plata drepturilor salariale, această autoritate publică să fie obligată să-i plătească sumele de bani cuvenite.
Prin sentinţa civilă nr. 179/CA din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a respins acţiunea principală ca neîntemeiată iar pe cale de consecinţă şi cererea de chemare în garanţie.
Instanţa a reţinut că nici Constituţia, nici Legea nr. 19/2000 nu obligă autoritatea publică cu care reclamantul s-a aflat în raport de serviciu, să asigure continuarea acelui raport după împlinirea vârstei standard de pensionare, întrucât condiţia stagiului minim de cotizare pentru pensionare are în vedre doar necesitatea de a se asigura funcţionarului public, mijloacele necesare unui nivel de trai decent şi nu posibilitatea de a le spori prin accederea la mai multe sisteme de protecţie socială numai pentru faptul de a fi contribuit atât la sistemul public de pensii, cât şi la alte sisteme de pensii neintegrate, respectiv la Casa de Pensii a Ministerului Internelor şi Reformei Administrative şi la Casa de Pensii a Avocaţilor.
S-a mai considerat că atât timp cât condiţia vârstei standard de pensionare era îndeplinită şi funcţionarul public era beneficiarul unei pensii integrale pentru limită de vârstă şi activitatea depusă, instituţia publică cu care el se află în raport de serviciu avea latitudinea să decidă dacă îl menţine sau nu în funcţie şi după data la care acest raport a încetat de drept.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul L.T.
În esenţă, recurentul a susţinut că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, deoarece pe de o parte, instanţa de fond a reţinut că a îndeplinit stagiul minim de cotizare în sistemul public de pensii, iar pe de altă parte a concluzionat că stagiul efectiv de cotizare a fost de numai 5 ani şi 11 luni.
Contradicţii mai există între considerentele sentinţei care vizează aplicarea de către pârât a dispoziţiilor art. 841 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/1999, respectiv normele legale incidente care stabilesc regimul juridic al raportului său de serviciu.
În opinia recurentului, Curtea de Apel a făcut o greşită aplicare a legii, în contextul unor motive străine de cauză şi în mod firesc, constatând că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii pentru încetarea de drept a raportului de serviciu, trebuia să admită acţiunea.
A precizat că în mod eronat instanţa a apreciat că el nu are dreptul de a a-şi continua activitatea după împlinirea vârstei standard de pensionare, întrucât acest drept rezultă implicit din dispoziţiile statutare mai sus menţionate, care condiţionează încetarea de drept a raportului de serviciu de îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii –vârsta standard şi stagiul minim de cotizare.
Pe de altă parte, au fost ignorate dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 164/2002 iar faptul că este pensionar militar nu-i poate afecta statutul dobândit, anume cel de înalt funcţionar public.
Aprecierea instanţei în sensul că în cazul recurentului, stagiul de cotizare pentru pensie militară poate fi folosit pentru substituirea stagiului minim de cotizare în sistemul reglementat de Legea nr. 19/2000, constituie nu numai o aplicare greşită a legii, ci şi o adăugare la lege.
În sfârşit, s-a susţinut că prima instanţă avea obligaţia să verifice şi să constate din oficiu dacă H.G. nr. 333/2007 a fost adoptată cu respectarea dispoziţiilor art. 98 alin. (2) din Legea n. 188/1999, ceea ce însă, nu a făcut.
Recursul este nefondat sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Aşa cum rezultă din nota de fundamentare întocmită de ministrul internelor şi reformei administrative, atribuţiile funcţiei publice de subprefect al judeţului Iaşi au fost exercitate de reclamantul L.T. în temeiul deciziei Primului Ministru nr. 576/2005.
Reclamantul s-a născut la data de 1 octombrie 1943, avea la data întocmirii notei, un stagiu de cotizare de 30 de ani şi calitatea de beneficiar al unei pensii militare de serviciu.
Potrivit art. 841 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 188/14999 privind Statul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportul de serviciu al funcţionarului public încetează de drept la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, după caz, la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parţială ori invaliditate parţială a funcţionarului public, potrivit legii.
Aplicaţiunea acestei norme juridice a fost făcută în mod corect atât de pârât, care a adoptat H.G. nr. 333 din 11 aprilie 2007, cât şi de instanţa de fond prin sentinţa pronunţată în cauză.
Concluzia respectivă se impune deoarece, cum deja s-a arătat, începând cu data de 1 aprilie 2001 L.T., beneficiar al unei pensii militare de serviciu, a ocupat funcţiile publice de secretar general al Prefecturii judeţului Iaşi şi de subprefect al judeţului Iaşi.
Pentru activitatea desfăşurată după pensionare şi până la încetarea de drept a raportului de serviciu, reclamantului îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 19/2000. În conformitate cu prevederile art. 194 din această lege, între sistemul public şi celelalte sisteme proprii de asigurări sociale, neintegrate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, inclusiv sistemul pensiilor militare, se recunosc reciproc stagiile de cotizare, respectiv, vechimea în muncă sau vechimea în serviciu, în vederea deschiderii drepturilor la pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, precum şi a altor drepturi de asigurări sociale prevăzute de prezenta lege.
Rezultă aşadar, fără echivoc că în cazul reclamantului L.T. erau îndeplinite cerinţele stabilite de lege [art. 841 alin. (1) lit. d) din Statutul funcţionarilor publici] pentru încetarea de drept a raporturilor de serviciu la data de 11 aprilie 2007.
Ţinând seama de acele dispoziţii, nu putea fi primită apărarea reclamantului, în sensul că stagiile de cotizare din diferite sisteme de pensii nu pot fi cumulate pentru a rezulta un singur stagiu de cotizare.
Contrar susţinerilor din recurs, sentinţa Curţii de Apel nu cuprinde motive contradictorii în privinţa interpretării şi aplicării normelor legale invocate în actul administrativ, a duratei reale a stagiului de cotizare al reclamantului în sistemul public de pensii, dar nici motive străine de cauză.
Cu o argumentare amplă şi judicioasă, instanţa de fond a reţinut că în speţă, atât timp cât condiţia vârstei standard de pensionare era îndeplinită şi funcţionarul public era beneficiarul unei pensii integrale pentru limită de vârstă şi activitatea depusă, chiar într-un sistem neintegrat, autoritatea publică pârâtă avea libertatea deplină de apreciere şi de a decide, menţinerea în funcţie sau încetarea raportului de serviciu al acestui funcţionar.
Prin urmare, în condiţiile date, nu a existat obligaţia legală a autorităţii publice de a-l menţine pe funcţionar în activitate doar pentru simplul motiv că acesta urmărea completarea vechimii în muncă, recunoscută în cadrul unui alt sistem de pensii, deşi împlinise vârsta standard de pensionare şi la data emiterii actului, cumula calitatea de pensionar militar cu aceea de înalt funcţionar public.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced şi inexistenţa în cauză a unor motive de casare de ordine publică, care în sensul art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.T. împotriva sentinţei nr. 179/CA din 10 decembrie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1461/2008. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 1489/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
