ICCJ. Decizia nr. 1534/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1534/2008
Dosar nr. 1323/33/2007
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 579/33/2007 din 12 noiembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantul R.C. în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, având ca obiect anularea hotărârii din 26 iunie 2007, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să acorde reclamantului beneficiul drepturilor solicitate, pentru perioada 20 mai 1942 – 6 martie 1945 începând cu data de 01 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, din probele existente la dosar, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor L.L., I.T. şi S.A., actele de stare civilă ale reclamantului şi actul nou depus în probaţiune şi anume adeverinţa din 01 august 2006 eliberată de şcoala cu clasele I-VIII din comuna M., judeţul Timiş, rezultă cu caracter unitar împrejurarea că reclamantul împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, urmare a persecuţiilor etnice, într-o altă localitate, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945; s-a concluzionat prin urmare că în speţă este incidentă ipoteza legală instituită prin Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs pârâta - C.J.P. Cluj, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acţiunii cu motivarea că emiterea hotărârii din 26 iunie 2007a fost consecinţa datelor contradictorii cuprinse în materialul probator.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile legii, persoana - cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii de natură etnică fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu actele oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă s-a făcut dovada indubitabilă, cu adeverinţa aflată la fila 21, în dosarul de fond, că părinţii reclamantului au fost refugiaţi din Basarabia în România unde, în perioada 1942-1945, au funcţionat la şcoala din comuna M., judeţul Timiş, aspect confirmat şi de cei trei martori ale căror declaraţii autentificate sunt depuse la dosarul cauzei, menţionează.
Pentru aceste motive, constatând că potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 579/33/2007 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 1531/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1535/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|