ICCJ. Decizia nr. 1537/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1537/2008
Dosar nr. 1632/33/2007
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 776 din 14 decembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamantul P.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea din 3 august 2007, emisă de pârâtă şi a recunoscut reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 octombrie 1940 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că, din declaraţiile martorilor D.A. şi I.I., audiaţi în faţa notarului cât şi de către instanţă, a rezultat că reclamantul, împreună cu familia, s-a refugiat, de teama persecuţiei etnice instaurate după Dictatul de la Viena, din localitatea S., în localitatea G., apoi în localitatea M. şi ulterior în apropiere de oraşul T., în hotarul C., în toamna anului 1940, întorcându-se la domiciliu în primăvara anului 1945.
Reţinând împrejurarea că ambii martori au fost la rândul lor refugiaţi ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj cu motivarea că declaraţiile de martori depuse, în probaţiune, la dosarul cauzei, nu se coroborează între ele, neputându-se recunoaşte un interval de refugiu nedeclarat de ambii martori.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobat prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dovada încadrării în situaţia prevăzută de lege se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori, dispoziţia legală neimpunând nici un fel de condiţii cu privire la acest ultim mijloc de probă.
Pe de altă parte, în speţă, s-a făcut dovada indubitabilă a susţinerilor reclamantului, cu declaraţiile autentificate ale martorilor Ibuzan Ioan şi D.A., aceştia indicând aceleaşi împrejurări şi aceeaşi perioadă de refugiu, respectiv 1940-1945, ambii fiind la rândul lor refugiaţi din aceeaşi localitate ca şi reclamantul.
Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 776 din 14 decembrie 2007 a Curţi de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1536/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1538/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
