ICCJ. Decizia nr. 1538/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1538/2008
Dosar nr. 1649/33/2007
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 777 din 14 decembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.I., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea nr. 21795 din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă, obligând pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada 15 octombrie 1940 – 6 martie 1945 începând cu data de 01 ianuarie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că probele existente la dosar, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor R.P. şi L.N., atestă cu caracter unitar împrejurarea că reclamantul, împreună cu mama lui, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, P., în localitatea T., în luna septembrie 1940, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945, martorii confirmând aceste împrejurări cu ocazia audierii lor în faţa instanţei.
Pe cale de consecinţă, s-a apreciat că în speţă este incidentă ipoteza normei legale instituită prin art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta - C.J.P. Cluj, susţinând că potrivit legii sunt necesare două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date referitoare la motivul, împrejurările şi perioada refugiului, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului, în timp ce instanţa a avut în vedere, la soluţionarea cauzei, depoziţia unui singur martor, ceea ce este insuficient pentru a satisface rigorile legii.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din H.G. - nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă sunt realizate aceste exigenţe legale întrucât cei doi martori menţionaţi mai sus, atât în declaraţiile autentificate cât şi în depoziţiile date în faţa instanţei de fond au fost unanimi în susţinerile lor potrivit cărora motivul refugiului reclamantului minor, la acea dată, împreună cu mama sa, a fost persecuţia etnică instaurată după cedarea Ardealului de Nord ca urmare a Dictatului de la Viena iar perioada refugiului a fost septembrie 1940 - martie 1945.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod judicios, ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele Legii nr. 189/2000.
Faţă de aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 777 din 14 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1537/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1539/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
