ICCJ. Decizia nr. 1535/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1535/2008
Dosar nr. 1571/33/2007
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 640 din 22 noiembrie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamanta J.V. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, având ca obiect anularea hotărârii din 5 iulie 2007 emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să acorde reclamantei beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 februarie 1941 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 februarie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că probele testimoniale administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor C.D. şi D.A., audiaţi în instanţă, sunt concludente în cauză, aceştia relatând detaliile refugiului reclamantei, împrejurări pe care le-au cunoscut direct şi în care au fost implicaţi personal.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj, solicitând modificarea acesteia şi pe fond, respingerea acţiunii, susţinând că probele administrate în cauză sunt contradictorii, ceea ce contravine dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 potrivit cărora ar trebui să existe două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 586/2002, beneficiază de prevederile legii persoana cetăţean român care în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii de natură etnică fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
Dovada încadrării în situaţiile prevăzute de lege, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2000, se poate face cu acte oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În speţă, s-a făcut dovada indubitabilă, cu declaraţiile autentificate ale martorilor D.A. şi C.D. că reclamanta s-a refugiat în ianuarie 1940 din satul M.C., judeţul Cluj, în localitatea G. din acelaşi judeţ, ca urmare a persecuţiei etnice la care a fost supusă populaţia de origine română de către autorităţile maghiare, după ocuparea Ardealului de Nord.
Pentru aceste motive, constatând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 640 din 22 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1534/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1536/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
