ICCJ. Decizia nr. 1539/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1539/2008
Dosar nr. 1653/33/2007
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 615 din 19 noiembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.V., în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea din 16 august 2007, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 pentru perioada octombrie 1941 – iunie 1945 începând cu data de 15 iulie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că din actele de stare civilă şi declaraţiile martorilor A.A. şi F.I., dintre care prima audiată şi în instanţă, precum şi din declaraţia martorului U.I., de asemenea audiat de către instanţă, a reieşit că părinţii reclamantului s-au refugiat, în octombrie 1941 din comuna G., împreună cu minorul B.V., atunci în vârstă de 1 an, şi două luni, reîntorcându-se în localitatea de domiciliu în aprilie 1945.
S-a reţinut de asemenea de către instanţă că, dată fiind vârsta reclamantului, acesta nu putea avea alt domiciliu decât împreună cu părinţii săi, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 100 C. fam. şi art. 14 alin. (1) din decretul nr. 31/1954, fiind exclusă orice manifestare contrară de voinţă şi s-a concluzionat că, pentru motive de echitate, în contextul în care cetăţenii români au suferit prejudicii prin refugiere, nu s-ar justifica aplicarea unui tratament discriminator minorilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta-C.J.P. Cluj, susţinând că potrivit legii sunt necesare două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date privind împrejurările şi perioada refugiului, aspect ce nu se verifică în probele dosarului.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana - cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din H.G. - nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri eliberate de organele competente sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
La dosarul cauzei s-au depus, în probaţiune, declaraţii de martori, dintre care două luate nemijlocit în faţa instanţei, din care rezultă, în mod indubitabil, refugiul reclamantului, pe atunci minor, împreună cu familia sa precum şi persecuţia etnică suferită, ce a determinat familia reclamatului să se refugieze din Ardealul Nord aflat sub ocupaţie maghiară; martorii au relatat inclusiv modalitatea în care această persecuţie s-a concretizat, precum şi perioada refugiului.
Aşa fiind, instanţa de fond a apreciat în mod judicios ca fiind îndeplinite în cauză cerinţele Legii nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse, şi constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 615 din 19 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1538/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1540/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
