ICCJ. Decizia nr. 1556/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1556/2008
Dosar nr. 8212/39/2006
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, din 26 ianuarie 2006, reclamanta SC D.C. SRL, a solicitat anularea deciziei din 4 noiembrie 2005, emisă de pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor -Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale şi a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, prin care s-a dispus revocarea autorizaţiei sale de antrepozit fiscal din 30 decembrie 2004, precum şi a deciziei din 20 decembrie 2005, prin care s-a respins contestaţia împotriva deciziei de revizuire a autorizaţiilor de antrepozit fiscal.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data de 01 octombrie 2005, urmare a controlului efectuat, A.N.A.F., a întocmit procesul verbal din 01 octombrie 2005, în care s-a consemnat că antrepozitul este autorizat conform legii, constatându-se că existenţa unor diferenţe între cantităţile de materii prime şi produse înregistrate în contabilitate şi produsele constatate faptic la inventariere, motiv pentru care s-a emis decizia nr. 335 din 30 ianuarie 2005.
Prin sentinţa nr. 152 din 14 iunie 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca nefondată reţinând că, în lista de inventariere întocmită cu ocazia controlului efectuat de către inspectorii fiscali, gestionarul societăţii a declarat că toate cantităţile de materii prime şi produse finite au fost stabilite în prezenţa sa, prin cântărirea materiilor prime şi ajustarea cantităţii de produse finite. Susţinerile reclamantei că diferenţele constatate de organele de control s-au datorat faptului că nu au fost luate în considerare toate semifabricatele aflate pe fluxul tehnologic, precum şi utilizarea unor mijloace de măsurare mai puţin exacte, nu au fost reţinute de instanţă, atâta vreme cât nu s-a solicitat sau administrat nici o altă probă în acest sens.
Prin decizia din 09 martie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, reţinând că, deşi reclamanta a solicitat proba cu expertiză tehnică de specialitate, prima instanţă nu s-a pronunţat, luând în considerare doar declaraţia gestionarului care nu poate avea forţa probantă a unei mărturisiri depline, aceasta atestând doar rezultatul inventarierii materiilor prime şi a produselor de inventar.
În fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 166 din 12 noiembrie 2007 Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC D.C. SRL, a dispus anularea deciziilor emise de pârâtă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, potrivit art. 162 C. fisc., alcoolul brut şi alcoolul tehnic sunt produse supuse accizării şi că potrivit listei de inventar, comisia de inventariere nu a calculat şi aplicat indicii de corecţie, temperatură şi gradaţie iar aplicarea acestor indici obligatorii presupunea aplicarea marjei de eroare admisibilă, astfel că diferenţele constatate de către organele fiscale se încadrau în marjele de eroare şi perisabilităţile legale.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs D.G.F.P. Botoşani în nume propriu şi pentru pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor, criticând-o pentru nelegaliatate şi netemeinicie.
În motivarea cererii, reclamantele arată că prin actul de control a fost stabilită încălcarea, de către societatea reclamantă, a dispoziţiilor art. 183 lit. c) din Legea nr. 571/2003 – C. fisc., astfel încât sancţiunea revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal a fost legal aplicată în temeiul art. 185 alin. (3) din C. fisc.
Consideră recurentele că instanţa a stabilit în mod greşit că diferenţele cantitative la produsele controlate s-ar fi încadrat în marjele de eroare, întrucât împrejurările de fapt referitoare la constatarea lipsurilor în gestiune dovedesc contrariul, iar bonul de consum din 1 octombrie 2005 a fost prezentat doar ulterior controlului.
Recursul se fondează, sentinţa urmând a fi casată, pe temeiul art. 3041 C. proc. civ., iar în fond respinsă acţiunea ca neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Instanţa de fond nu a motivat sentinţa pe baza ansamblului probator, preluând în exclusivitate concluziile expertului, eronate, cu privire la datele concrete rezultând din documente.
Astfel, pentru rezervoarele de stocare alcool marja de eroare de +/-0,2% este prevăzută în certificatele de calibrare şi buletinele de verificare din 26 mai 2004, iar nu în buletinul de verificare din 11 mai 2004, cum pretinde expertul.
La data controlului, în urma inventarierii, s-a constatat lipsa faptică a cantităţii de 3.953,6 kg porumb boabe, faţă de cantitatea scriptică ce era consemnată în fişele de magazie.
Pentru a combate această constatare, în acţiunea sa, societatea a pretins că echipa de control nu ar fi inventariat toate semifabricatele aflate pe fluxul tehnologic şi anume plămada din linuri şi făină, ca semifabricat rezultat din măcinarea porumbului boabe.
Ulterior, societatea prezintă expertului un bon de consum – document intern, fără regim special, pentru o cantitate de 3.600 kg porumb boabe, act datat chiar în ziua controlului.
Or, dacă un asemenea înscris exista cu adevărat la data controlului, el ar fi fost invocat în acţiune şi prezentat la prima judecată în fond.
În condiţiile mai sus arătate, este evident însă că înscrisul nu are valoare probantă, în raport cu constatările actului de control, coroborate cu mărturia în circumstanţiere a gestionarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. a judeţului Botoşani în nume propriu şi pentru pârâtul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei civile nr. 166 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1552/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1568/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
