ICCJ. Decizia nr. 1568/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1568/2008
Dosar nr. 1021/46/2007
Şedinţa publică de la 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 decembrie 2007, la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ, reclamantul A.A.B. a chemat în judecată pe pârâta A.N.F.P., solicitând obligarea pârâtei să emită aviz favorabil în vederea organizării examenului de promovare în gradul imediat superior, pentru care îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 republicată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 251/2006, legiuitorul a stabilit că promovarea în grad profesional nu mai este condiţionată de existenţa unui post vacant.
Reclamantul îndeplineşte condiţiile legale pentru promovare, însă pârâta refuză acordarea avizului favorabil organizării examenului, datorită faptului că nu a apărut încă o hotărâre a Guvernului care să cuprindă norme privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
Reclamantul consideră că refuzul pârâtei este nejustificat, deoarece potrivit art. VI alin. (3) din Legea nr. 251/2006 se reglementează expres că până la adoptarea unei noi H.G. privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici se aplică dispoziţiile H.G. nr. 1209/2003.
În art. 73 din H.G. nr. 341/2007 se stipulează că şi dispoziţiile referitoare la cariera înalţilor funcţionari publici sunt cuprinse tot în H.G. nr. 1209/2003, până la apariţia unor norme.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece pentru anul 2007, promovarea funcţionarilor publici în grad profesional se face pe baza normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, care se aprobă prin hotărârea Guvernului ce nu a fost până în prezent adoptată.
Se mai arată că proiectul de hotărâre s-a aflat în procedura de asigurare a transparenţei decizionale şi ulterior a fost supus prevederilor de avizare şi aprobare.
Pârâta consideră că dispoziţiile prevăzute de H.G. nr. 1209/2003, sunt căzute în desuetudine şi aplicarea lor ar duce la vătămarea legislaţiei privind funcţia publică.
Prin sentinţa nr. 3/FC din 9 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1021/46/2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi contencios administrativ, a reţinut că reclamantul îndeplineşte condiţiile cerute de Legea nr. 251/2006, potrivit adeverinţei din 10 decembrie 2007, cât şi pe acelea privind rezervarea posturilor în vederea promovării realizată conform art. 45 din O.G. nr. 6/2007, ca urmare a aprobării Planului de ocupare a funcţiilor publice pe anul 2007, inclusiv la nivelul instituţiei Prefectului judeţului Vâlcea, prin H.G. nr. 431 din 5 mai 2007.
Se mai reţine că nu se contestă îndeplinirea condiţiilor prevăzute de actele normative în vigoare pentru promovarea în gradul profesional superior, ci doar se invocă pretinsa existenţă a unui vid legislativ.
Instanţa de fond a considerat că pârâta nu a dat eficienţă normei prevăzută de art. VII alin. (1) din Legea nr. 188/1999 republicată care stipulează necesitatea aprobării prin H.G. a normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publicei şi care, la alin. (3) statuează că până la adoptarea acestei H.G. se aplică în mod corespunzător dispoziţiile H.G. nr. 1209/2003, astfel încât refuzul pârâtei este nejustificat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâta, pentru motivele prevăzute de art. 304 alin. (8), (9) C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta apreciază că prevederile art. VII alin,3 din Legea nr. 251 au fost interpretate greşit de instanţa care a soluţionat fondul, având în vedere că s-a prevăzut un termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a Legii nr. 251/2006 (19 iulie 2006) pentru aprobarea normelor privind organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici, prin hotărâre a Guvernului.
Dispoziţiile H.G. nr. 1209/2003 se puteau aplica numai în acest interval de timp.
În prezent, de la 1 ianuarie 2007, au intrat în vigoare noile prevederi ale Legii nr. 188/1999, referitoare la promovare (art. 65, 70) şi nu se mai poate pune problema aplicării dispoziţiilor H.G. nr. 1209/2003, acestea căzând în desuetudine.
Aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 1209/2003 ar duce la instabilitate în legislaţia funcţionarului public.
Recurenta consideră că prin refuzul eliberării avizului s-a urmărit apărarea unui interes general, respectiv aplicarea în conformitate cu voinţa legiuitorului a legislaţiei privind funcţia publică.
Prin întâmpinare, reclamantul-intimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Termenul de 6 luni poate fi apreciat ca fiind de recomandare, vidul legislativ este imputabil exclusiv autorităţii însărcinată cu emiterea noilor norme metodologice.
Legea prevede că examenul privind promovarea în grad se poate face anual, fără să fie necesară existenţa unui post vacant, cu îndeplinirea prevederilor art. 45 din O.G. nr. 6/2007.
Nu există incoerenţă legislativă, deoarece normele nu prevăd decât o procedură privind modalitatea susţinerii examenului de promovare (selectare dosare, proba scrisă, interviu), constituirea unei comisii de concurs şi atribuţiile acesteia, precum şi procedura desfăşurării examenului.
Conţinutul art. 73 din H.G. nr. 341/2007 şi art. 27 din Legea nr. 388/2007 dovedesc că H.G. nr. 1209/2003 se aplică în continuare până la apariţia noilor norme.
Recurenta a emis avize pentru organizarea concursurilor pentru ocuparea unor funcţii publice în anul 2007, de unde rezultă că aceasta aplică discriminatoriu prevederile legale.
Însuşi proiectul de H.G. elaborat de recurentă nu aduce modificări în ceea ce priveşte procedura organizării examenului pentru promovarea în grad profesional faţă de H.G. nr. 1209/2003.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat numai formal, în fapt neexistând o detaliere a condiţiilor necesare pentru întrunirea acestuia.
În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de asemenea, nu este îndeplinit.
Termenul de 6 luni care este prevăzut la art. VII alin. (1) din Legea nr. 251/2006 reprezintă termenul maxim pentru adoptarea normelor prin H.G.
Aceasta nu poate duce la concluzia că datorită împrejurării că în acest termen nu a fost adoptată H.G., prevederile H.G. nr. 1209/2003 nu ar mai fi aplicabile.
H.G. nr. 1209/2003 se aplică până la adoptarea noilor norme.
Aceasta a fost voinţa legiuitorului şi în acest sens trebuie interpretat textul.
H.G. nr. 1209/2003 nu a fost abrogată prin expirarea termenului de 6 luni, o dovadă în acest sens fiind prevederile unor acte normative ulterioare, şi anume – H.G. nr. 341/2007 şi Legea nr. 388/2007 – în cuprinsul cărora se face referire la prevederile sale.
Astfel, în art. 73 din H.G. nr. 341/2007 se arată că „până la adoptarea unei noi H.G., dispoziţiile privind cariera înalţilor funcţionari publici sunt cuprinse în H.G. nr. 1209/2003”.
În art. 27 din Legea nr. 388/2007, se prevede că „prin excepţie de la prevederile H.G. nr. 1209/2003 ....”.
Recurenta face însă şi o confuzie între abrogarea unui act normativ şi împrejurarea căderii acestuia în desuetudine.
Pe de o parte, apreciază că datorită expirării termenului de 6 luni, H.G. nr. 1209/2003 este abrogată, iar pe cealaltă parte, consideră că normele din H.G. nr. 1209/2003 nu mai pot fi aplicate, actul normativ căzând în desuetudine.
H.G. nr. 1209/2003 este în vigoare până la apariţia unei noi H.G. care să reglementeze organizarea şi dezvoltarea carierei funcţionarilor publici.
În speţă nu este vorba de o promovare rapidă, iar dispoziţiile Legii nr. 251/2006 permit aplicarea H.G. nr. 1209/2003.
În scopul prevenirii instabilităţii în legislaţia funcţionarului public, Legea nr. 251/2006 a prevăzut posibilitatea aplicării până la apariţia a unor noi norme a prevederilor H.G. nr. 1209/2003.
În prezent nu există vid legislativ în domeniu, iar recurenta avea obligaţia să aplice legea şi să acorde avizul dat fiind îndeplinirea condiţiilor pentru organizarea concursului.
În concluzie, în mod corect instanţa de fond a apreciat că refuzul recurentei –pârâte a fost nejustificat, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Faţă de acestea, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.F.P. împotriva sentinţei civile nr. 3/F/C din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1556/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1571/2008. Contencios → |
|---|
