ICCJ. Anulare hotărâre Casa Judeţeană de Pensii Neamţ. Decizia nr. 1560/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1560/200
Dosar nr. 1023/32/2007
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, şi înregistrată sub nr. 1023/32/2007, reclamantul L.T. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, solicitând anularea Hotărâri nr. 11414 din 30 august 2007, emisă de pârâtă şi acordarea drepturilor prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Motivându-şi în fapt acţiunea, reclamantul a arătat că are statut de persoană refugiată, întrucât s-a născut în localitatea Tarcău, judeţul Neamţ în anul 1943 unde părinţii săi s-au refugiat însă din 17 mai 1942, iar potrivit art. 100 C. fam. domiciliul minorului este la părinţii său.
Prin sentinţa nr. 143 in 5 noiembrie 2007 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea promovată de reclamantul L.T. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ, a anulat Hotărârea nr. 11414 din 30 august 2007 emisă de pârâtă şi a constatat că reclamantul are calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, drepturile urmând a fi acordate începând cu data de 1 septembrie 2007.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin probatoriul administrat recurentul a dovedit că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu în altă localitate din motive de persecuţie etnică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Neamţ criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare recurenta a susţinut că în mod greşit a reţinut că reclamantul este beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 întrucât acesta s-a născut în anul 1942, iar legea nu precizează expres că din categoria persoanelor strămutate din localitatea de domiciliu în altă localitate ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, face parte şi persoana care s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi.
Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum şi a soluţiei instanţei de fond, în raport şi de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Din certificatul de naştere al intimatului rezultă că acesta s-a născut la data de 9 iulie 1943 în localitatea Tarcău, Raionul Piatra Neamţ, localitate în care părinţii săi se refugiaseră deja încă din data de 12 mai 1942 până în martie 1945, potrivit declaraţiilor autentificate ale martorilor.
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că intimatul-reclamant s-a născut în perioada strămutării părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta are calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtăşind situaţia părinţilor strămutaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Neamţ împotriva sentinţei civile nr. 143 din 5 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1742/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1533/2008. Contencios ŞIFISCAL → |
|---|
