ICCJ. Decizia nr. 1902/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1902/2008
Dosar nr. 2003/33/2007
Şedinţa publică din 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta B.F. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj anularea Hotărârii nr. 20193 din 12 iulie 2006 şi totodată, obligarea acesteia la acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în cursul lunii martie 1939 a plecat împreună cu mama sa din localitatea Iuriu de Câmpie la Cojocna, judeţul Cluj iar în cursul lunii octombrie 1940 s-au refugiat din localitatea Cojocna, la Cojocna Nouă, Ceanu Mare şi Turda, judeţul Cluj, ca urmare a cedării Ardealului de Nord în urma Dictatului de la Viena.
Reclamanta în susţinerea acţiunii a depus, în copie, mai multe înscrisuri autentificate ale unor martori.
Pentru elucidarea stării de fapt au fost audiaţi martorii L.T. şi T.L.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 752 din 11 decembrie 2006, Curtea de Apel Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea Hotărârii nr. 20193 din 12 iulie 2006 emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada octombrie 1940 - 6 martie 1945 începând cu data de 1 iunie 2005.
Pentru a adopta această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamanta a dovedit prin probele administrate că aceasta împreună cu familia au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu într-o altă localitate, urmare a persecuţiilor etnice.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat recurs pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Cluj, considerând-o nelegală şi netemeinică, arătând că instanţa nu a observat tardivitatea acţiunii.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Susţinerea potrivit căreia instanţa de fond nu a observat tardivitatea acţiunii este neîntemeiată şi nu poate fi primită, întrucât la dosarul de fond există cererea reclamantei înregistrată în data de 5 octombrie 2007 la Casa Judeţeană de Pensii Cluj prin care solicită comunicarea hotărârii atacate.
Contestaţia formulată la Curtea de Apel Cluj împotriva acestei hotărâri este înregistrată în data de 14 noiembrie 2007, fiind astfel respectat termenul prevăzut de lege respectiv 30 de zile de la data comunicării hotărârii.
Pe fondul cauzei, Înalta Curte reţine faptul că potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că reclamanta împreună cu familia a fost nevoită să se refugieze ca urmare a persecuţiilor etnice, în mod corect a reţinut instanţa de fond că aceasta a suportat consecinţele morale şi materiale ale refugiului şi este îndreptăţită să se bucure de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 752 din 11 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1566/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1977/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
