ICCJ. Decizia nr. 1564/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1564
Dosar nr.1002/35/200.
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 iunie 2007 reclamanta F.F. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 10166 din 17 mai 2007 emisă de pârâtă apreciind-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Prin sentinţa civilă nr. 194 din 12 noiembrie 2007, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta F.F. împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a anulat hotărârea nr. 10166 din 17 mai 2007 emisă de pârâtă şi i-a acordat acesteia drepturile conferite de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 10 septembrie 2004.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut că reclamanta a făcut dovada persecuţiilor etnice conform Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare, recurenta a arătat că din probele administrate nu se poate concluziona că persecuţia etnică a fost cea care a determinat schimbarea de domiciliu a reclamantei, probele testimoniale administrate în cauză nefiind în măsură să susţină această ipoteză.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. l alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înţelege persoana care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Or, din fişa nr. 8400 din 29 august 2006 eliberată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Arhivele Naţionale Danic, Serviciul relaţii cu Publicul rezultă că numitul C.P. (tatăl intimatei-reclamante) nu figurează în evidenţele acestora cu fişă de refugiat (fila 29, 30 dosar fond).
Prin adresa extras nr. C/577 din 10 august 2004 eliberată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Arhivele Naţionale Danic, Direcţia Judeţeană Bihor (fila 15 fond) se precizează că în Registrul cu evidenţa refugiaţilor români din Ungaria, întocmit în perioada 1940-1944 figurează numitul C.P., valea Neagră de Criş, având nr. fişei 12637 înregistrată la 5 octombrie 1944.
Din declaraţiile martorilor rezultă că reclamanta a fost refugiată în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, ca urmare a cedării Ardealului, datorită încheierii Dictatului de la Viena.
Pentru a determina convingerea instanţei mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credinţă şi să fie veridică, să inspire instanţei încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Cercetând mărturiile martorilor audiaţi, în corelaţie cu celelalte probe de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acestea nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Astfel, din toate probele adinistrate, având în vedere şi situaţia istorică existentă la acea dată, în sensul că în toamna anului 1944 nu se mai putea vorbi de persecuţie din motive etnice, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie greşită motiv pentru care va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată, conform art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 194 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea reclamantei ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1562/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1565/2008. Contencios → |
|---|
