ICCJ. Decizia nr. 1565/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1565
Dosar nr. 1159/35/200.
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta P.M. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună anularea hotărârii nr. 12943 din 17 noiembrie 2006 emisă de pârâtă apreciind-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
În fond, după casare, prin sentinţa civilă nr. 195 din 12 noiembrie 2007 Curtea de Apel Oradea a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantă împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi a dispus anularea hotărârii nr. 12943 din 17 noiembrie 2006 emisă de pârâtă. Totodată, pârâta a fost obligată să recunoască reclamantei statutul de persoană refugiată şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel instanţa a procedat la suplimentarea probaţiunii, conform dispoziţiilor date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 2651 din 23 mai 2007, prin administrarea unor noi probe testimoniale reclamanta a făcut dovada persecuţiei din motive etnice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ.
În motivarea a arătat că din probele administrate nu se poate concluziona că persecuţie etnică a fost cea care a determinat schimbarea de domiciliu a reclamantei, probele testimoniale administrate în cauză nefiind în măsură că susţină această ipoteză.
Examinând sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Potrivit art. l alin. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, dacă a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale prevederilor OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002, prin persoană refugiată se înţelege persoana care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Or, din administrarea noilor probe testimoniale, respectiv declaraţiilor martorelor F.M. şi S.I., date în faţa instanţei de fond (filele 16,17 dosar fond după casare) rezultă că acestea cunosc faptul că reclamanta împreună cu familia a plecat din localitatea Hotar în Fisca şi Ceica revenind în satul Hotar în momentul în care maghiarii au trasat o graniţă, unele case rămânând în teritoriul românesc altele pe teritoriul ungar.
Al doilea martor însă declară că nu îşi aminteşte dacă în această localitate Hotar a fost trasată o graniţă între Ungaria şi România.
Pentru a determina convingerea instanţei mărturia trebuie să emane de la un martor de bună-credinţă şi să fie veridică, să inspire instanţei încrederea că reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Cercetând mărturiile martorilor audiaţi, în corelaţie cu celelalte probe de la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acestea nu reflectă în mod exact realitatea obiectivă.
Având în vedere că probele administrate nu au lămurit situaţia refugiului reclamantei, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită, motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ. va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi va respinge acţiunea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei nr. 195 din 12 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi pe fond respinge acţiunea reclamantei ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1564/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1709/2008. Contencios → |
|---|
