ICCJ. Decizia nr. 1711/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1711
Dosar nr. 3964/39/2008
Şedinţa publică din 18 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 3964/39 din 29 septembrie 2006, reclamanta L.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Decizia de revizuire nr. 153 din 26 iulie 2006 emisă de pârâtă şi să i se menţină hotărârea nr. 4129 din 24 decembrie 2003 prin care i s-a recunoscut calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi i-au fost acordate drepturile prevăzute de această lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că urmare a cererii pe care a adresat-o pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Suceava de a-i recunoaşte calitatea de beneficiară a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, a fost emisă hotărârea nr. 4129 din 24 decembrie 2003 prin care a fost admisă cererea, fiindu-i acordate drepturile legale, dar ulterior, pârâta a emis Decizia nr. 153 din 26 iulie 2006 prin care a fost anulată prima hotărâre în sensul că s-a stabilit că nu are calitatea de persoană refugiată în sensul prevederilor Legii nr. 189/2000 şi prin care s-a dispus restituirea indemnizaţiei încasate, decizie pe care însă o consideră nelegală.
Prin sentinţa civilă nr. 188 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta L.A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava pentru anularea deciziei nr. 153 din 26 iulie 2006.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu s-a aflat în nici o ipoteză cerută de Legea nr. 189/2000 pentru a beneficia de drepturile băneşti prevăzute de acest act normativ.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs L.A., care a motivat, în esenţă, că instanţa nu a cercetat fondul litigiului şi s-a pronunţat pe bază de presupuneri neconcludente în raport cu cauza.
Din analiza actelor şi lucrărilor din dosar şi a normelor juridice incidente în cauză, se constată că recursul este nefondat.
Se reţine că prin Hotărârea nr. 4073 din 29 noiembrie 2003, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţeane de Pensii Suceava a admis cererea formulată de reclamanta L.A. şi a stabilit că aceasta are calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 conform art. 1 lit. c) din lege (ca persoană refugiată din motive etnice).
Aceeaşi Comisie pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, prin Decizia nr. 153 din 26 iulie 2006, a revizuit drepturile acordate reclamantei, a constatat că aceasta nu are calitatea de persoană refugiată în sensul dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, a anulat hotărârea nr. 4073 din 29 noiembrie 2003, a dispus sistarea indemnizaţiei şi a obligat pe reclamantă la restituirea indemnizaţiei încasate.
Prin Rechizitoriul din 20 martie 2007, întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuţi, s-a reţinut că s-au efectuat cercetări şi faţă de reclamanta L.A. sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 215 alin. (2) C. pen., însă având în vedere modul de săvârşire a faptelor şi considerându-se că acestea nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că în raport de situaţia prezentată, reclamanta a beneficiat în mod nejustificat de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, existând suspiciuni întemeiate că prin declaraţiile date s-au făcut menţiuni eronate şi neadevărate referitoare la situaţia reclamantei şi că în realitate aceasta nu s-a aflat în nici o ipoteză cerută de Legea nr. 189/2000 pentru a fi beneficiara drepturilor băneşti prevăzute de acest act normativ.
În consecinţă, se reţine că în mod legal a fost emisă Decizia nr. 153 din 26 iulie 2006 de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică.
Prin urmare, recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.A. împotriva sentinţei civile nr. 188 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1533/2008. Contencios ŞIFISCAL | ICCJ. Obligare MAI, IGPR la plata primelor de concediu şi a... → |
|---|
