ICCJ. Decizia nr. 1595/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1595/2008
Dosar nr. 1239/59/2007
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, reclamantul M.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Internelor şi Reformei Administrative şi Spitalul M.U. Timişoara, suspendarea punerii în executare a certificatului decizie medicală din 4 iulie 2007 – emis de D.G.M. din cadrul M.I.R.A. şi a certificatului decizie medicală din 15 iunie 2007 - emis de Spitalul M.U. Timişoara, în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este absolvent al Academiei de Poliţie A.I.C., arma Poliţie de Frontieră, promoţia 2004, în prezent fiind încadrat ca ofiţer la I.J.P. de Frontieră Timiş. În opinia reclamantului, prin punerea în executarea a deciziilor menţionate, M.I.R.A. este obligat să emită un ordin privind încetarea raporturilor sale de serviciu, urmare a încadrării în gradul III de invaliditate, ordin ce i-ar crea un prejudiciu substanţial, atât moral, cât şi material.
Ulterior, reclamantul şi-a precizat acţiunea formulată, solicitând şi suspendarea ordinului din 01 august 2007,emis ulterior introducerii acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 288 din 7 noiembrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Spitalul M.U. Timişoara precum şi acţiunea formulată de reclamantul M.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, pe de o parte, că pârâtul Spitalul M.U. Timişoara este emitentul unuia dintre actele contestate, având astfel calitate procesuală pasivă în cauză, iar, pe de altă parte, că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile relative la cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube, astfel cum acestea sunt prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii şi suspendării executării ordinului din 1 august 2007 emis de Ministrul Internelor şi Reformei Administrative.
În motivarea căii de atac, recurentul susţine că a probat producerea unei pagube prin punerea în aplicare a actului administrativ dedus judecăţii, întrucât după încetarea raportului de serviciu a primit o pensie în cuantum de 349 RON, în timp ce indemnizaţia pe care o încasa în calitate de ofiţer de poliţie era de 1.823 RON.
Intimaţii au formulat întâmpinări în cauză.
Ministerul Internelor şi Reformei Administrative a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, deoarece recurentul nu a administrat în cauză nici o probă prin care să răstoarne prezumţia de legalitate de care beneficiază actul administrativ.
Spitalul M.U.– U.M. a solicitat, în principal, respingerea recursului ca tardiv formular iar, în subsidiar, respingerea recursului ca neîntemeiat.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii recursului, Înalta Curte apreciază că aceasta nu este fondată, întrucât sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 17 decembrie 2007, iar acesta a declarat recurs la data de 21 decembrie 2007, înlăuntrul termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Într-adevăr, actul administrativ unilateral cu caracter individual se bucură de prezumţia de legalitate, fiind el însuşi titlu executoriu.
Aşadar, suspendarea actului administrativ, ca operaţiune juridică de întrerupere vremelnică a efectelor acestuia reprezintă o situaţie de excepţie de la regula executării din oficiu (executio ex officio).
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 (în forma în vigoare la momentul formulării acţiunii), în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate cere autorităţii competente să dispună suspendarea acestuia până la pronunţarea instanţei de fond.
Conform art. 15 din actul normativ în discuţie, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat.
Definiţia legală a sintagmei de “pagubă iminentă” este dată de art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea contenciosului administrativ, în sensul că ea reprezintă un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
În cauză, aşa cum s-a mai arătat, recurentul-reclamant a solicitat suspendarea executării ordinului din 1 august 2007 emis de Ministrul Internelor şi Reformei Administrative prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă, urmare a încadrării sale în gradul III de invaliditate.
Instanţa de control judiciar apreciază la rândul său că în speţă nu există un caz bine justificat, întrucât recurentul nu a arătat care sunt împrejurările de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ în discuţie.
Pe de altă parte, recurentul nu a probat nici producerea unei pagube iminente, întrucât a primit pensia de invaliditate. În plus, în situaţia anulării de către instanţa competentă a ordinului de trecere în rezervă, recurentul poate solicita, cu ocazia reintegrării în funcţie şi plata drepturilor băneşti care i s-ar fi cuvenit.
În consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse şi de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului.
Respinge recursul declarat de M.M. împotriva sentinţei civile nr. 288 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1580/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1598/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
