ICCJ. Decizia nr. 1606/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1606/2008
Dosar nr. 2902/2/2006
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 3257 din 30 noiembrie 2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a respins cererea de revizuire a sentinţei din 12 iunie 2001 a aceleiaşi instanţe, formulată de reclamantul P.M.F., în contradictoriu cu M.A.I. (în prezent, M.I.R.A.), ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a admis excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată de intimat, reţinând, în esenţă, că revizuentul, care îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., nu a depus la dosar hotărârea penală definitivă prin care să se fi constatat definitiv, de către instanţa penală competentă, existenţa falsurilor materiale şi intelectuale reclamate în dosarul trecerii sale în rezerva.
În al doilea rând, reţine prima instanţă, este inadmisibilă şi lipsită de temei juridic solicitarea revizuentului ca cercetarea falsurilor înscrisurilor să se facă, pe cale incidentală, de către instanţa de contencios administrativ care a fost investită cu însăşi soluţionarea cererii de revizuire; aceasta, deoarece dispoziţiile art. 322 pct. 4 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 219/2005, nu mai permit instanţei de revizuire ca, pe cale incidentală, să se pronunţe asupra existentei sau inexistenţei infracţiunii de fals invocate.
Aceasta, se arata în considerentele hotărârii recurate, cu atât mai mult cu cât, prin prezenta cerere de revizuire, inadmisibilă în raport cu dispoziţiile în vigoare ale art. 322 pct. 4 C. proc. civ., revizuentul tinde la modificarea în totalitate a soluţiei din Dosarul nr. 610/2001, inclusiv sub aspectul reintegrării sale în M.A.I. şi al plaţii drepturilor salariale, în condiţiile în care nu a probat, prin hotărâre penală definitivă, infracţiunile de fals, pretins săvârşite de intimaţii persoane fizice faţă de care s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive prin încheierea din 22 iunie 2006.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs revizuentul P.M.F.
1. În motivarea cererii, recurentul arată că instanţa de fond a făcut o interpretare şi aplicare greşită a legii, întrucât nu a ţinut cont de dispoziţiile art. 324 alin. (1) pct. 3 teza finală C. proc. civ., prin care legiuitorul reglementează expres şi cazul în care revizuirea unei hotărâri se poate cere pe baza art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., în lipsa unei hotărâri judecătoreşti penale definitive.
Consideră recurentul că, în ipoteza normei juridice din art. 322 alin. (1) pct. 4, se încadrează şi cazul în care acţiunea publică s-a prescris, aşa cum este în speţa de faţă.
Ca urmare, consideră revizuentul-recurent că cererea sa de revizuire a fost introdusă în termenul legal, calculat fiind de la data când prin rezoluţia Parchetului General, a luat act de împrejurările pentru care constatarea infracţiunilor reclamate de el nu se mai putea face prin hotărâre penală.
2. Recurentul critică soluţia instanţei de a respinge cererea de revizuire ca inadmisibilă, arătând că a cerut acesteia „să se pronunţe pe cale incidentală” asupra infracţiunilor de fals deoarece a folosit un cod de procedură mai vechi, dar instanţa, chiar dacă textul de lege fusese eliminat, trebuia să facă o calificare corectă juridic a acesteia, iar nu să o respingă.
Ulterior, recurentul a formulat o excepţie de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 55 din Legea nr. 219/ 2005 prin care a fost modificat art. 322 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., fiind abrogate dispoziţiile: „În cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii”.
Cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale a fost admisă.
Prin Decizia nr. 66/2008 din 31 ianuarie 2008, Curtea Constituţională, a admis excepţia şi a constatat că: „dispoziţiile art. 1 pct. 55 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea C. proc. civ. prin care s-a eliminat din cuprinsul art. 322 pct. 4 din C. proc. civ. textul în conformitate cu care... în cazul în care, în ambele situaţii, constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, instanţa de revizuire se va pronunţa mai întâi, pe cale incidentală, asupra existenţei sau inexistenţei infracţiunii invocate. La judecarea cererii va fi citat şi cel învinuit de săvârşirea infracţiunii, sunt neconstituţionale”.
Faţă de această situaţie de fapt cu consecinţe juridice, nouă în recurs şi neimputabilă instanţei de fond, Curtea de faţă constată că în temeiul art. 312 alin. (5) C. proc. civ., recursul trebuie admis iar sentinţa casată, revizuirea urmând a fi rejudecată în fond, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că, potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţie, deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.
În speţă însă, decizia produce efecte directe şi imediate, iar cererea de revizuire a fost respinsă pe excepţie, ca inadmisibilă. În prezent acel fine de neprimire a ei nu mai există.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.M.F. împotriva sentinţei nr. 3257 din 30 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă, spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1605/2008. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 1608/2008. Contencios → |
|---|
