ICCJ. Decizia nr. 1603/2008. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1603/2008
Dosar nr. 4906/2/2007
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 5 iulie 2007, reclamanta SC O.T. SRL Bucureşti, în contradictoriu cu pârâtul C.N.A., a solicitat, pe calea contenciosului administrativ, anularea deciziei din 13 iunie 2007 emisă de pârât precum şi suspendarea efectelor deciziei atacate până la soluţionarea acţiunii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că decizia atacată este nelegală întrucât prin aceasta a fost sancţionată pe motiv că nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a comunica publicului motivele şi obiectul sancţiunii aplicate de către Consiliu prin decizia din 7 iunie 2007 privind amendarea cu 25.000 RON a societăţii, respectiv aceea de a difuza în 24 de ore de la comunicare, sonor şi vizual, de cel puţin 3 ori, în intervalul 1800 2200, din care o dată în principala emisiune de ştiri textul mai sus menţionat.
Aceasta întrucât, arată reclamanta, decizia nr. 501/2007 a C.N.A. „i-a fost comunicată prin fax la data de 12 iunie 2007 la ora 0303 PM, iar prin poştă (mijlocul legal de comunicare) la data de 13 iunie 2007, ulterior datei la care ar fi trebuit să o difuzeze pe post”, precizând că decizia atacată a primit număr de ieşire de la C.N.A. „abia în data de 11 iunie 2007” şi a fost „comunicată prin poştă la data de 13 iunie 2007, ulterior datei la care ar fi trebuit să o difuzeze pe post”.
Reclamanta a mai arătat că prin contestaţia din 13 iunie 2007, a comunicat C.N.A. faptul că a primit decizia prin fax la 12 iunie 2007, astfel încât obiectiv privind situaţia, nu ar fi avut posibilitatea să se încadreze în intervalul de 24 ore solicitat de către pârât, fiind în imposibilitate fizică de a aduce la îndeplinire obligaţia legală ce îi revenea ca urmare a sancţiunii aplicate prin respectiva decizie.
În drept, s-au invocat dispoziţiile art. 112 şi urm. C. proc. civ., cele ale Legii nr. 504/2002 cu modificările şi completările ulterioare , ale deciziei nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual precum şi cele ale Legii nr. 554/2004 şi ale oricăror alte norme incidente cauzei.
Pârâtul C.N.A. a formulat întâmpinare invocând excepţia tardivităţii acţiunii, iar pe fondul cauzei solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2334 din 2 octombrie 2007, a admis excepţia tardivităţii şi a respins acţiunea reclamantei pe acest motiv. Totodată, s-a respins cererea de suspendare a deciziei atacate.
Pentru a se pronunţa în sensul arătat, instanţa de fond a reţinut că decizia contestată a fost comunicată la data de 13 iunie 2007, ora 218 pm.
Conform art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002, termenul de introducere a acţiunii în anularea deciziei emise de C.N.A. este de 15 zile de la comunicare.
Având în vedere că legea specială nu impune condiţia comunicării prin poştă a deciziei de sancţionare în cazul contravenţiilor constatate şi sancţionate de C.N.A. şi văzând că reclamanta nu a contestat faptul primirii faxului trimis de pârâtă la 13 iunie 2007, instanţa a reţinut depăşirea, în speţă, a termenului legal de 15 zile de la comunicarea deciziei, şi cum acţiunea este respinsă ca tardivă, această soluţie a determinat şi respingerea cererii de suspendare a executării deciziei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC O.T. SRL Bucureşti, apreciind că în raport cu înscrisurile depuse la dosar, hotărârea instanţei de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii întrucât societatea a formulat acţiunea cu respectarea termenului legal prevăzut de art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002.
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei atacate, cu probele şi apărările formulate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, este cunoscut că potrivit dispoziţiilor art. 93 alin. (3) din Legea nr. 504/2002 actele emise în condiţiile alin. (1) pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ, potrivit legii, în termen de 15 zile de la comunicare, printre aceste acte fiind şi deciziile de sancţionare emise de C.N.A.
Prin urmare, având în vedere principiul potrivit căruia specialia generalibus derogant (normele speciale derogă de la cele generale). Înalta Curte constată, pe de o parte, că, în cauză, se aplică acest termen, iar nu termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, constată că în cauză sunt aplicabile şi prevederile art. 103 (1) C. proc. civ. care completează legea specială şi potrivit cărora neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În cauză, Înalta Curte constată că din probele administrate rezultă, fără putere de tăgadă, şi de altfel, necontestat de societate, că decizia din 13 iunie 2007 a C.N.A. a fost comunicată recurentei-reclamante prin fax, ora 218 PM.
Raportat la dispoziţiile legale arătate în cele ce preced şi la probele administrate, termenul legal de introducere a acţiunii era până la inclusiv 29 iunie 2007, iar din ştampila aplicată pe plicul prin care a fost expediată acţiunea rezultă data de 2 iulie 2007, deci cu depăşirea termenului legal.
Într-adevăr, din actele dosarului rezultă şi că decizia nr. 514 din 13 iunie 2007 a fost primită şi prin poştă la data de 14 iunie 2007 numai că în cauză nu a fost şi nici nu putea fi contestată data comunicării prin fax.
Prin urmare, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, iar critica adusă acesteia nefondată, se va respinge recursul declarat în cauză în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC O.T. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2334 din 2 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1602/2008. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 1604/2008. Contencios. Anulare acte privind... → |
|---|
