ICCJ. Decizia nr. 1609/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1609/2008
Dosar nr. 27126/3/2006
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 2251 din 24 septembrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, în contradictoriu cu pârâta C.N.C.F. C.F.R. SA, obligând-o pe aceasta din urmă la plata către reclamant a sumei de 109.253.456,5 RON cu penalizările şi majorările de întârziere aferente acestui debit până la data achitării efective a debitului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin O.G. nr. 12/1996 a fost ratificat Acordul de garanţie (Proiect privind reabilitarea căilor ferate) între România şi B.I.R.D. (B.I.R.D.) din 19 ianuarie 1996, pentru împrumutul acordat de B.I.R.D. Societăţii Naţionale C.F.R., în valoare de 120 milioane dolari S.U.A., denumit acord IFI.
În conformitate cu dispoziţiile acestui acord şi ale Convenţiei din 6 decembrie 1996, între împrumutat şi Ministerul Finanţelor Publice, în calitate de garant al împrumutului, pârâta a primit de la bugetul de stat sumele necesare pentru acoperirea rambursării creditelor acordate pentru executarea lucrărilor de reabilitare a căilor ferate, a taxelor vamale pentru achiziţii de utilaje şi materiale din import şi pentru plata dobânzilor şi comisioanelor pentru creditele externe acordate după cum urmează: în anul 2000 suma de 16.616.186 RON; în anul 2001 suma de 51.590.077,3 RON; iar în anul 2002 suma de 56.186.159,4 RON, astfel cum rezultă din ordinele de plată depuse în copie la dosar.
Sumele obţinute în aceste condiţii au fost justificate doar parţial de către pârâtă, respectiv pentru anul 2000 a fost justificată suma de 16.249.632,8 RON din care 6.826.455,4 RON contravaloarea T.V.A.-ului de recuperat, pentru anul 2001 a fost justificată suma de 44.440.793,8 RON diferenţa de 7.149.283,5 RON ramând de restituit la bugetul de stat, iar T.V.A.-ul de recuperat a fost de 41.966.557,3 RON, întrucât din suma primită în anul 2001 a fost trecută pe cheltuielile ministerului doar suma de 2.474.236,5 RON.
În anul 2002, pârâta a justificat integral suma primită, dar a fost înregistrată pe cheltuielile ministerului doar suma de 2.874.999 RON reprezentând o diferenţa de 53.311.160,3 RON reprezentând T.V.A. de recuperat.
Aceste aspecte, reţine instanţa de fond, rezultă din notele justificative, notele contabile, notele privind fundamentarea şi justificarea utilizării de către pârâtă a sumelor primite de la bugetul statului, situaţia sumelor încasate de pârâtă de Ia bugetul de stat, situaţia obligaţiilor pârâtei către bugetul de stat, procese-verbale de control întocmite de Ministerul Finanţelor Publice -D.G.I.C.F., respectiv D.G.M.C. din Bucureşti şi judeţul Ilfov.
Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei a înştiinţat în mod periodic pârâta cu privire la debitele cu care figurează în evidenţa contabilă a ministerului la titlul „Transferuri”, respectiv transferuri IFI, solicitând luarea măsurilor concrete de stingere a debitului.
La data de 21 decembrie 2005, părţile au încheiat un proces-verbal de conciliere cu privire la suma ce face obiectul prezentei acţiuni, în care se menţionează că recunoaşte datorii restante către bugetul de stat în cuantum de 1.096.410.807.000 ROL/ 109.641.080,7 RON reprezentând T.V.A. în cuantum de 1.024.987.161.000 ROL, compensat sau propus a fi amânat în vederea scutirii conform O.U.G. nr. 37/2004, respectiv alocaţii bugetare aferente anului 2001, nejustificate şi nerestituite în cuantum de 71.423.646.000 ROL.
În consecinţă, arată prima instanţă de judecată, pârâta a solicitat stabilirea unui nou termen de conciliere pentru o dată ulterioară, dată până la care să fie finalizat punctajul stabilit de comun acord pentru verificarea cuantumului debitului rezultat din transferuri IFI rezultând T.V.A.
Mai reţine instanţa de fond că susţinerea pârâtei din întâmpinare, conform căreia beneficiază de prevederile O.U.G. nr. 37/2004, nu poate fi reţinută, având în vedere dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi art. 4 din acest act normativ.
Astfel, se arată în considerentele hotărârii recurate, potrivit art. 3 alin. (1), agenţii economici din domeniul minier, al energiei termice şi al transporturilor feroviare prevăzuţi în anexa nr. 2, aflaţi în proces de restructurare, beneficiază de amânare în vederea scutirii la plată, în condiţiile prevederilor art. 4, a obligaţiilor fiscale reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte venituri ale bugetului de stat(....), inclusiv dobânzi şi penalităţi de orice fel aferente obligaţiilor fiscale.
Totodată, conform art. 4 alin. (1) din actul normativ susmenţionat, obligaţiile prevăzute la art. 3 alin. (1) se scutesc la plată, total sau parţial, la data transferului dreptului de proprietate în cazul privatizării, în condiţiile legii, ori la data de 31 decembrie 2006, în situaţia în care agenţii economici prevăzuţi în anexa nr. 2 îşi achita lunar obligaţiile fiscale curente cu termene de plată începând cu 1 ianuarie 2004.
Rezultă, arată instanţa de fond, că pentru a beneficia de dispoziţiile acestui act normativ, este necesar ca pârâta să facă dovada achitării lunare a obligaţiilor fiscale curente, dovadă care în cauză nu a fost făcută.
Referitor la procesul verbal încheiat la 21 decembrie 2005 de A.N.A.F. - D.G.A.M.C., cu ocazia verificărilor efectuate cu privire aplicarea O.U.G. nr. 37/2004, la care pârâta face trimitere în întâmpinare, prima instanţă a constatat că, în cuprinsul acestuia, sunt menţionate datoriile fată de Ministerul Finanţelor Publice aferente rambursării de credite externe cu garanţia statului, ce vor face obiectul „amânării la plată” în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 37/2004.
Aceasta înseamnă, reţine instanţa de fond, că pentru aceste sume, pârâta va beneficia de amânarea la plată, cu respectarea condiţiilor stabilite de acest act normativ, simplul fapt al menţionării acestor sume ca făcând obiectul amânării la plată neînsemnând că, în mod implicit, pârâta va şi beneficia de o asemenea amânare; nerespectarea condiţiilor prevăzute de art. 4 din ordonanţă nu dă dreptul pârâtei să beneficieze de amânare în vederea scutirii de plată.
Mai reţine prima instanţă că, din probele administrate în cauză, se constată că pârâta nu a justificat integral sumele primite de la bugetul de stat în temeiul acordului de împrumut cu B.I.R.D., ceea ce dă naştere obligaţiei de restituire a sumelor nejustificate, sume al căror cuantum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, pârâta trebuind să justifice realizarea lucrărilor aferente proiectelor de reconstrucţie, pentru care i-a fost acordat împrumutul, precum şi achitarea taxelor aferente acestor lucrări
Având în vedere, se arată în considerentele sentinţei atacate, că suma alocată de la bugetul de stat prin bugetul reclamantului nu a fost integral justificată, reclamantul devine creditorul obligaţiei de restituire a sumelor nejustificate din cele pe care pârâta le-a primit pentru rambursarea creditului contractat şi din cele reprezentând contravaloarea taxelor şi impozitelor aferente realizării lucrărilor de reconstrucţie a infrastructurii feroviare pentru care s-a făcut dovada achitării lor.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, invocând prevederile art. 304 pct. 4 şi 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta susţine, în principal, că hotărârea atacată e nelegală întrucât există contradicţie între considerentele ei – în care se reţine că alocaţiile bugetare primite în anii 2000-2002 au fost justificate parţial – şi dispozitiv, care obligă la plata integrală a alocaţiilor bugetare primite în aceeaşi perioadă.
În mod concret arată recurenta că:
- în anul 2000, C.N.C.F. C.F.R. SA, T.V.A.-ul din alocaţii bugetare, în cuantum de 6.826.455,4 RON, a fost plătit prin compensare cu T.V.A. de recuperat conform actului D.G.A.M.C. din Bucureşti din 12 ianuarie 2004 ca urmare a cererii de compensare depusă de C.F.R. SA. Această sumă se regăseşte şi în procesul-verbal de control din 21 decembrie 2005 al D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F.;
- în anul 2001, C.F.R. SA a plătit din alocaţii bugetare, T.V.A. deductibil în următoarea structură: aferent proiectului de modernizare a reţeRON de telecomunicaţii a C.F.R. SA – 7.091.788,2 RON; aferent proiectului de reabilitare Coridor IV, secţiunea Bucureşti – Câmpina 23.925.552,6 RON; aferent proiectului de eliminare a efectelor calamităţilor, 11.337.851,6 RON – în total 42.355.192,4 RON.
Pentru suma de 30.657.463,8 RON din acest debit, aferent primelor două elemente din structura C.F.R. SA beneficia de prevederile O.G. nr. 37/2004, conform procesului-verbal de control din 21 decembrie 2005 al D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F.
În anul 2002, CFR S.A. a plătit din alocaţii bugetare, T.V.A. deductibil pentru:
- proiectul de modernizare a reţeRON de telecomunicaţii a C.F.R. SA – 5.442.844,1 RON:
- proiectul de reabilitare Coridor IV, secţiunea Bucureşti – Câmpina – 46.831.894,2 RON;
- proiectul de eliminare a efectelor calamităţilor – 1.042.330 RON. În total – 53.317.068,3 RON.
Pentru suma de 51.997.543,28 RON din acest debit aferent primelor două elemente din structură, C.F.R. SA beneficiază de prevederile O.G. nr. 37/2004 conform procesului-verbal de control din 21 decembrie 2005 al D.G.A.M.C. din cadrul A.N.A.F.
În subsidiar, susţine recurenta că, dacă nu se consideră valabil compensată T.V.A. aferentă alocaţiilor bugetare cu T.V.A. de recuperat, trebuie să se constate că pentru sumele pretinse de reclamantă nu mai există o obligaţie de plată actuală, întrucât sumele pretinse au fost scutite la plată prin dispoziţiile O.U.G. nr. 128/2006 privind unele măsuri pentru diminuarea arieratelor bugetare, conform cărora C.N.C.F. CFR SA Bucureşti beneficiază de scutire la plată a obligaţiilor fiscale principale şi accesorii datorate la data de 31 decembrie 2005. Consideră recurenta că aceste dispoziţii care se referă la taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.), precum şi la dobânzile şi penalităţile aferente acesteia, îi sunt expres aplicabile, societatea figurând în lista anexă a societăţilor beneficiare ale scutirii.
Recursul nu se fondează.
În conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 12 din 23 ianuarie 1996 privind ratificarea Acordului de Garanţie (proiect privind reabilitarea căilor ferate) dintre România şi B.I.R.D., pentru împrumutul acordat de B.I.R.D. S.N.C.F.R. în valoare de 120 milioane dolari SUA, semnat la Washington la 19 ianuarie 1996 şi denumit generic „Acord IFI” (instituţii financiare internaţionale) cu dispoziţiile Acordului de Împrumut, semnat la 19 ianuarie 1996 între C.N.C.F. Române SA şi B.I.R.D., respectiv în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei încheiate la 6 decembrie 1996 între împrumutat şi Ministerul Finanţelor, în calitate de garant al împrumutului reglementat prin Acordul anterior menţionat, C.N.C.F. C.F.R. SA i-au fost transferate de la bugetul de stat sumele necesare acoperirii rambursării creditelor acordate în vederea executării lucrărilor de reabilitare a căilor ferate, a taxelor vamale pentru achiziţii de utilaje şi materiale din import, precum şi pentru plata dobânzilor şi comisioanelor pentru creditele externe acordate C.N. CFR S.A. şi garantate de statul român în baza acordului anterior menţionat.
C.N. CFR S.A. i-au fost alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Transporturilor, sumele necesare îndeplinirii obligaţiilor asumate în cadrul acordului de împrumut (rambursarea creditului), respectiv sume alocate în vederea stingerii obligaţiilor bugetare exigibile activităţilor specifice Proiectului de reabilitare a infrastructurii feroviare pentru care a fost contractat împrumutul, sume ce includ şi fondurile necesare achitării T.V.A.
C.N. CFR S.A. prin intermediul acestor documente a solicitat sumele necesare realizării lucrărilor prin care urma a fi implementat Proiectului de reabilitare a infrastructurii feroviare. De asemenea, tot prin intermediul documentelor justificative, C.N. CFR S.A. trebuia să justifice realizarea lucrărilor aferente proiectelor de reconstrucţie, respectiv achitarea taxelor aferente acelor lucrări.
În condiţiile în care lucrările contractate, prin licitaţii publice, nu au justificat întreaga sumă alocată pentru ele, C.N. CFR SA avea obligaţia de a restitui sumele nejustificate, până la concurenţa alocaţiei bugetare acordate în scopul rambursării creditului contractat, în speţă fiind suma de 7.149.283,5 RON reprezentând contravaloarea sumei rămase nejustificată ce a fost alocată în vederea rambursării împrumutului.
Ministerul Transporturilor a cerut pe de o parte restituirea sumelor alocate în vederea rambursării creditului contractat în scopul implementării Proiectului de reconstrucţie a infrastructurii feroviare, rămase nejustificate, iar pe de altă parte restituirea sumelor împrumutate în scopul achitării taxelor şi impozitelor percepute pe teritoriul României (aferente realizării lucrărilor de reconstrucţie a infrastructurii feroviare) pentru care C.N. CFR SA nu a făcut dovada achitării lor.
Astfel, acţiunea promovată de Ministerul Transporturilor nu are ca obiect achitarea acestor taxe, ci restituirea sumelor împrumutate în vederea rambursării creditului contractat exclusiv în vederea implementării Proiectului de reabilitare a infrastructurii feroviare, sume ce nu au fost justificate în totalitate, astfel cum prevăd Normele M.F. şi M.T. privind fundamentarea, acordarea şi justificarea sumelor primite de la bugetul de stat pentru unele activităţi desfăşurate de agenţii economici de sub autoritatea Ministerului Transporturilor adoptate anual.
Ministerul Transporturilor nu este organ fiscal în raporturile pe care le are cu C.N. CFR SA, astfel încât scutirea nu a operat faţă de minister. C.N. CFR SA era obligată să achite organelor fiscale TVA-ul aferent lucrărilor efectuate din sumele împrumutate de Ministerul Transporturilor în acest scop, în caz contrar fiind obligat să restituie suma ministerului.
Aşa fiind, fie în ipoteza beneficiului recurentei de dispoziţiile O.U.G. nr. 37/2004, fie în cea a unei compensări sau propuneri de compensare în vederea scutirii la plată care s-ar fi convenit cu organele fiscale, obligaţia pârâtei de a restitui reclamantului minister sumele acordate cu titlu de împrumut subzistă cu atât mai mult cu cât banii împrumutaţi de Ministerul Transporturilor pentru plata T.V.A. nu au fost utilizaţi de companie în scopul pentru care au fost primiţi, fapt ce rezultă din probe.
Aşadar, esenţial în speţă, este raportul juridic special întemeiat pe acordul de împrumut stabilit între Compania Naţională C.F.R. SA şi Ministerul Transporturilor, în calitatea lor de împrumutat şi respectiv, împrumutător, iar nu raportul juridic fiscal al pârâtei cu autorităţile fiscale cu privire la plata obligaţiilor bugetare.
Din acest motiv obligaţia de restituire născută din primul raport juridic arătat nu va fi influenţată cu nimic de evoluţia obligaţiilor fiscale ale pârâtei (amânări ori scutiri de plată în temeiul unor legi sau compensări) convenite cu organele de control fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta C.N.C.F. „C.F.R.” - SA împotriva sentinţei nr. 2251 din 24 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1608/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1610/2008. Contencios → |
|---|
