ICCJ. Decizia nr. 1622/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1622/2008
Dosar nr. 2844/36/2007
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 8/C.A. din 9 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios, administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta SC I.E. SRL - Tulcea, în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Tulcea, prin care solicita suspendarea executării deciziei de impunere din 05 septembrie 2007 emisă de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond asupra acţiunii având ca obiect anularea respectivei decizii de impunere.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta nu a făcut dovada existenţei cerinţelor prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu privire la existenţa unui caz bine justificat şi a unei pagube iminente.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta.
În motivarea cererii, recurenta susţine că instanţa de fond avea obligaţia de a cerceta aparenţa de legalitate a măsurilor dispuse de actul atacat, chiar dacă nu fusese investită cu soluţionarea fondului.
În acest scop, arată recurenta, a învederat instanţei erorile autorităţii pârâte, dar şi sumele pe care societatea le recunoaşte ca datorate.
Susţine recurenta că a învederat instanţei şi colapsul financiar pe care l-ar suferi societatea ca urmare a executării silite pentru creanţa bugetară de 685.493 RON.
În fine, arată recurenta că prejudiciul greu sau imposibil de înlăturat în cazul anulării actului, în sensul pierderii facilităţilor la liniile de creditare în banca la care autoritatea a blocat conturile recurentei, se încadrează definiţiei prejudiciului iminent din art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
Recursul nu se fondează.
Dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 condiţionează luarea măsurii de suspendare a executării unui act administrativ de existenţa, cumulativ, a celor două situaţii definite de art. 2 alin. (1) lit. t) şi ş) din Legea contenciosului administrativ.
Analizând cererea de suspendare şi probatoriul sub incidenţa art. 14, instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a legii, constatând că reclamanta nu a dovedit existenţa celor două condiţii.
Într-adevăr, se observă că, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, a proba un „caz bine justificat” nu presupune a exprima doar nemulţumirea asupra constatărilor actului administrativ, ci a dovedi împrejurări anume, legate de starea de fapt şi de drept a cauzei şi apte să creeze instanţei o îndoială serioasă asupra legalităţii actului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.E. SRL - Tulcea împotriva sentinţei nr. 8/C.A. din 9 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1610/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1623/2008. Contencios. Anulare certificat de... → |
|---|
