ICCJ. Decizia nr. 1623/2008. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1623/2008
Dosar nr. 337/39/2007
Şedinţa publică de la 15 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 195 din 3 decembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, admiţând excepţia lipsei procedurii prealabile, a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamanta T.I.I., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi SC A. SA - V., prin care a solicitat anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20 decembrie 1993, emis de primul pârât.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa de judecată a respins excepţiile tardivităţii acţiunii şi lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocate de pârâta SC A. SA - V.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a făcut aplicarea prevederilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., în temeiul cărora a analizat, mai întâi, excepţiile invocate în cauză, care fac de prisos cercetarea fondului.
Astfel, reţine prima instanţă, din lucrările dosarului, rezultă că reclamanta nu a dat curs dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, în sensul că, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ, nu a solicitat autorităţii publice emitente, respectiv Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, revocarea în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 20 decembrie 1993, ceea ce atrage respingerea, ca inadmisibilă, a acţiunii în contencios administrativ formulate.
Cu privire la excepţia tardivităţii promovării acţiunii, prima instanţă a reţinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece nu s-a făcut dovada că reclamanta a primit adresa din 03 decembrie 2001, prin care pârâţii pretind că aceasta ar fi luat cunoştinţă de existenţa certificatului de atestare a dreptului de proprietate a cărui anulare o solicită. Excepţia privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantei a fost apreciată ca neîntemeiată, motivat de faptul că, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ, se poate adresa instanţei de contencios administrativ. Ori, se arată în considerentele hotărârii recurate, reclamanta a făcut dovada că are interes în cauză, motiv pentru care a solicitat anularea actului în discuţie.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta T.I.I., solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Au fost invocate motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., reţinând excepţia lipsei procedurii prealabile fără ca aceasta să fi fost pusă în discuţia părţilor şi, respectiv, că a procedat în mod greşit la soluţionarea cauzei pe această excepţie, neobservând că reclamanta s-a adresat M.A.D.R. în vederea revocării certificatului contestat cu cererea înregistrată din 12 iunie 2007, iar prin adresa cu acelaşi număr din 12 iulie 2007 autoritatea emitentă a răspuns reclamaţiei prealabile, arătând că anularea în tot sau în parte a certificatului de atestare a dreptului de proprietate în discuţie este de competenţa instanţei judecătoreşti.
Recursul este fondat.
Examinând actele dosarului, Înalta Curte constată că în speţă sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., invocate de recurentă, pentru considerentele în continuare arătate.
În conformitate cu prevederile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Condiţiile în care pot fi invocate excepţiile de procedură în procesul civil sunt reglementate de art. 136 C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege, excepţiile de procedură care nu au fost propuse în condiţiile art. 115 şi art. 132 nu vor mai putea fi invocate în cursul judecăţii, afară de cele de ordine publică.
Excepţia prin care se invocă absenţa procedurilor prealabile este o excepţie procesuală absolută, care poate fi invocată de oricare din părţi, de procuror sau de instanţă, din oficiu, în orice etapă a procesului.
Exigenţa fundamentală a contradictorialităţii care guvernează procesul civil, de natură, a asigura exercitarea dreptului la apărare şi a celui la un proces echitabil, impune însă cerinţa ca nici o măsură să nu fie dispusă de instanţă înainte ca aceasta să fie pusă în discuţia părţilor.
În speţă, la termenul din 3 decembrie 2007, prima instanţă a acordat cuvântul părţilor asupra excepţiilor invocate de pârâtă privind tardivitatea acţiunii, inadmisibilitatea acesteia motivată de faptul că atestarea dreptului de proprietate în favoarea unei societăţi comerciale constituie un act de gestiune exclus de legiuitor de la controlul de legalitate al instanţei de contencios administrativ şi, respectiv, lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, precum şi asupra fondului cauzei, în partea introductivă a hotărârii nefiind făcută nici o menţiune referitoare la invocarea, din oficiu, a excepţiei lipsei procedurii prealabile, a cărei incidenţă a fost reţinută cu consecinţa respingerii acţiunii ca fiind inadmisibilă.
Soluţionarea cauzei pe baza acestei excepţii fără ca aceasta să fi format obiectul dezbaterilor contradictorii, constituie o încălcare a principiului contradictorialităţii, care, lipsind părţile de posibilitatea de a se apăra, atrage nulitatea hotărârii şi incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
În materia nulităţii actelor de procedură, dreptul comun îl constituie prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Raportat la finalitatea principiului procesual fundamental a cărui încălcare a fost reţinută, Înalta Curte constată îndeplinită condiţia acestei vătămări, concluzionând că este incident în speţă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., care include toate neregularităţile procedurale ce atrag sancţiunea nulităţii, cu excepţia celor menţionate la pct. 1-4, precum şi nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) şi alin. (3) teza a II-a C. proc. civ., recursul va fi admis, dispunându-se casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În cadrul rejudecării vor fi examinate şi celelalte susţineri ale recurentei-reclamante referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile, precum şi actele doveditoare indicate în acest sens (fila 25 dosar fond), susţineri care, dat fiind motivul de nelegalitate reţinut, nu au putut forma obiectul controlului judiciar.
Evident, în situaţia reţinerii ca fiind îndeplinită această condiţie de admisibilitate, raportat la actele depuse la dosar încă din timpul primului ciclu procesual, instanţa de rejudecare va examina pe fond cauza dedusă judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T.I.I. împotriva sentinţei nr. 195 din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1622/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1626/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
