ICCJ. Decizia nr. 1739/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1739/2008
Dosar nr. 107/1/200.
Şedinţa publică din 21 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, formulată de I.I., în prezent procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Pentru a hotărî astfel, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, următoarele:
Numirea procurorilor la D.N.A. este reglementată printr-o procedura specială care, fiind o normă de excepţie, trebuie interpretată restrictiv, în raport cu scopurile pentru care a fost înfiinţată şi organizată D.N.A. şi anume: necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii de luptă împotriva fenomenului corupţiei, care să răspundă provocărilor specifice actualului context intern şi internaţional.
Dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la această structură specializată, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii imediat superioare de execuţie numai prin concurs.
Legiuitorul a prevăzut, în mod expres, comprehensibil, faptul că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet, unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii [art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare].
Dacă ar fi considerat altfel, legiuitorul ar fi prevăzut acest aspect şi nu ar fi stipulat în mod expres, imperativ, ce se întâmplă cu procurorii numiţi la P.N.A., în prezent D.N.A., la încetarea activităţii în cadrul acestei structuri specializate, respectiv faptul că revin la parchetul de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă Înalta Cute de Casaţie şi Justiţie.
Faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Coeficientul de multiplicare este stabilit în virtutea prevederilor legale ce reglementează salarizarea procurorilor D.N.A., aplicabilitatea acestor dispoziţii fiind limitată doar la aspectul salarizării procurorilor specializaţi, nu a conferirii şi a gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa superioară.
În concluzie, se arată în considerentele hotărârii recurate, Plenul apreciază că numirea la P.N.A., în prezent D.N.A., conferă dreptul procurorilor de a funcţiona la această structură, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa acesteia şi de a fi remuneraţi cu salariul prevăzut de lege pentru această funcţie, fără a conferi, însă, şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care poate fi obţinut numai prin concurs.
Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică şi nelegală, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, a declarat recurs I.I., solicitând anularea ei în ceea ce îl priveşte şi obligarea intimatului la recunoaşterea dreptului pretins, respectiv a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurentul a criticat hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii pentru nelegalitate, susţinând că D.N.A. funcţionează ca structură specializată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform Legii nr. 54/2006, iar în baza principiului succesiunii şi acţiunii normelor juridice în timp şi a actelor normative incidente procurorii din cadrul acestei structuri au dobândit şi beneficiază de gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de remuneraţia aferentă acestui grad profesional.
În opinia recurentului, argumentele invocate prin hotărârea atacată trebuie înlăturate întrucât norma specială [art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004 privind numirea procurorilor la D.N.A. în baza unui interviu) derogă de la art. 43-47 din Legea nr. 303/2004 ce reprezintă norma generală în materie de promovare a magistraţilor prin concurs, argumentele de interpretare sistemică a normelor incidente ducând la aceeaşi concluzie, datorită modului de structurare a dispoziţiilor privind promovarea la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. care se găsesc la capitole de lege distincte de cele care reglementează avansarea la instanţele şi parchetele inferioare în grad.
De asemenea, susţine recurentul, nu există nici un text de lege care să prevadă expressis verbis că procurorul ce se întoarce de la parchetul de unde a provenit sau la un alt parchet unde are dreptul să funcţioneze, la expirarea mandatului, pierde gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Or, fiind vorba de pierderea unui drept câştigat sau un drept temporar, în viziunea Consiliului Superior al Magistraturii, acesta ar trebui să rezulte dintr-o dispoziţie expresă a legii şi nu pe cale de interpretare analogică, deoarece normele incidente sunt de drept public şi nu permit aceasta.
Mai mult, art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004 consacră teoria drepturilor câştigate, în sensul recunoaşterii respectivului grad profesional fiind şi practică recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recurentul invocând în acest sens Deciziile nr. 1112 şi 1113 din 21 februarie 2007.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 87 alin. (2) – (6) din Legea nr. 304/2004, art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, art. 29 alin. (5) – (9) din Legea nr. 317/2004, art. 20, art. 21 şi art. 126, alin. (6) din Constituţia României.
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, întrucât procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt diferite de cele pentru numirea în funcţia de procuror la D.N.A.
În susţinerea acestei apărări, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut referire la considerentele hotărârii recurate, concluzionând că numirea procurorilor la D.N.A. le conferă dreptul de a funcţiona la această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa ei şi de a fi remuneraţi cu salariul prevăzut de lege, dar nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care poate fi obţinut numai prin concurs.
Cu referire la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurent, s-a susţinut că deciziile respective nu au caracter obligatoriu în cauzele similare deduse judecăţii, întrucât nu au fost pronunţate în cauze având ca obiect un recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare a problemei de drept supusă judecăţii.
Intimatul a depus la dosar o notă privind evoluţia profesională a recurentului şi nota întocmită de DRUO, Serviciul Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 69 procurori care funcţionează sau care au funcţionat în cadrul P.N.A., în prezent D.N.A., de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând atât motivele invocate de recurent, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materia supusă cenzurii instanţei de control judiciar, cât şi apărările intimatului, ţinând seama totodată de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Recurentul şi-a început activitatea la data de 1 iulie 1979, când a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vişeu de Sus.
Având o vechime în funcţia de procuror de 28 ani şi 3 luni, confirmată de altfel şi de intimată şi demonstrată de actele depuse la dosar, recurentul a fost numit în funcţia de procuror şef al Serviciului Teritorial Anticorupţie Cluj din cadrul D.N.A. (fostul P.N.A.) în anul 2003, prin ordinul nr. 2954/C din 16 octombrie 2003.
În cadrul D.N.A. recurentul a deţinut calitatea de procuror şi şi-a desfăşurat activitatea, până la data de 1 august 2006, când prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, secţia procurori, din 13 iulie 2006 a fost transferat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.
Pentru dezlegarea problemei de drept ce vizează, în esenţă, dobândirea de către recurent a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se impune a fi avute în vedere atât condiţiile şi modalitatea de înfiinţare a D.N.A., cât şi caracterul normelor legale în temeiul cărora s-a realizat numirea acestuia în funcţia de procuror în cadrul D.N.A., nivel central.
Prin OUG nr. 43/2002 a fost înfiinţat P.N.A., ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie, care îşi exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, prin procurori specializaţi.
Iniţial, P.N.A. a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, fiind condus de un procuror general şi coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar în OUG nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Reglementarea entităţii specializate în combaterea corupţiei a fost radical modificată prin OUG nr. 134/2005, care în art.1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A., structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a respectivei ordonanţe, care a modificat dispoziţia legală menţionată în sensul înfiinţării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, fără a mai fi prevăzut caracterul său autonom.
Conform art. 1 alin. (3) din OUG nr. 43/2002, cu modificările ulterioare, D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului şef al direcţiei.
Evoluţia legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcţii care îl compun.
Înfiinţarea şi reorganizarea P.N.A. au fost fundamentate pe raţiuni de politică a justiţiei, în sensul realizării obiectivelor de aderare a României la UE şi de eficientizare a luptei împotriva corupţiei, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă ţinută morală şi de performanţă a procurorilor specializaţi în combaterea infracţiunilor de corupţie.
Legea nr. 304/2004, cu modificările ulterioare, reglementează, prin art. 87 alin. (1) – (6), o procedură specială de numire a procurorilor, derogatorie de la procedura de drept comun stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecţie a candidaţilor pentru ocuparea funcţiei de procuror la D.N.A.
Prin urmare, numirea procurorilor specializaţi şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiei are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Sub acest aspect, Curtea constată că plenul CSM, prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor", prin respectiva hotărâre fiind recunoscut gradul profesional al unui procuror. Gradul profesional nu este o noţiune abstractă, desprinsă de conţinutul concret al atribuţiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuţii care corespund nivelului parchetului din cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcţii de execuţie superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract, numai prin excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea făcându-se „pe loc".
În cauză este necontestat faptul că recurentul a fost numit la D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile procedurii speciale instituită de lege, astfel că, potrivit raţionamentului din Hotărârea nr. 878/2007, a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
Aceeaşi concluzie se impune şi în virtutea principiului disciplinei jurisdicţionale, consacrat în jurisprudenţa C.E.D.O., în raport cu practica deja existentă la nivelul acestei instanţe.
Pentru admiterea cererilor de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cazul procurorilor numiţi la P.N.A./ D.N.A. au fost reţinute anterior şi argumente ce vizează dreptul comunitar, în sensul că „admiterea tezei intimatului echivalează cu încălcarea unor principii generale: cum ar fi cel al protecţiei încrederii legitime, al echivalenţei postului şi al gradului, al bunei-credinţe şi al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar, aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul Uniunii Europene".
Or, o soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curţi, potrivit art. 26 din Legea nr. 303/2004, ar genera divergenţe de jurisprudenţă care ar avea ca efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi art. 6 din C.E.D.O.
Prin urmare, susţinerea intimatului, în sensul că această jurisprudenţă nu este obligatorie, va fi înlăturată, rolul unei jurisdicţii supreme, cum este cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, care în această materie judecă în primă şi ultimă instanţă, fiind acela „de a regla contradicţiile jurisprudenţei" şi nicidecum de a accepta astfel de divergenţe, a căror existenţă în cadrul celei mai înalte autorităţi judiciare a ţării este, în sine, contrară principiului securităţii raporturilor juridice, care rezidă implicit din toate articolele convenţiei şi constituie un element fundamental al statului de drept .
Raportat la existenţa unor raţiuni şi obiective specifice, avute în vedere la înfiinţarea actualei D.N.A., Curtea urmează să înlăture şi apărarea intimatului în sensul că recunoaşterea gradului profesional solicitat de recurent ar crea o situaţie discriminatorie în raport de toţi ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public, care, pentru a promova la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trebuie să susţină un concurs.
În jurisprudenţa sa constantă, C.E.D.O. a reţinut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăresc un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat (ex. Cauza Beian contra României, hotărârea din 6 decembrie 2007).
Or, în speţă, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracţiunilor de corupţie, materializată în adoptarea unor acte normative cu caracter special şi înfiinţarea D.N.A. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar dobândirea ipso facto a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către procurorul numit la D.N.A. , care exercită, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul respectivei structuri, se încadrează în limitele unui raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat.
Faţă de cele expuse, Curtea apreciază că hotărârea atacată este nelegală, motiv pentru care, în considerarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., coroborate cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, va admite recursul, dispunând anularea în parte a acesteia, în ceea ce îl priveşte pe recurent şi va obliga intimatul CSM să-i recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de I.I. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată, numai în ceea ce-l priveşte pe recurent.
Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască recurentului gradul profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1738/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1743/2008. Contencios → |
|---|
