ICCJ. Decizia nr. 1737/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1737/2008
Dosar nr. 11427/1/200.
Şedinţa publică din 21 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele.
Prin cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, M.D.S. a solicitat recunoaşterea gradului profesional de procuror corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii a arătat faptul că a fost numită în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov, prin Ordin al Procurorului General,începând cu data de 3 noiembrie 2005, conform procedurii în vigoare la acea dată şi cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcţia arătată.
Petentul a precizat că începând cu data de 15 februarie 2006, prin ordinul nr. 597 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie a fost transferată în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, unde funcţionează şi în prezent. S-a mai arătat că în perioada în care s-a aflat la D.I.I.C.O.T., a îndeplinit acte ce intră în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a beneficiat în fapt de statutul şi remuneraţia acordată procurorilor din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.I.I.C.O.T este structură cu personalitate juridică specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., M.D.S. fiind menţionată la poziţia 20 în enumerarea din hotărâre.
În motivarea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reţinut, în esenţă, că procurorii menţionaţi în hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel şi că nu au susţinut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Se menţionează totodată că D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă funcţionează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor D.I.I.C.O.T. în condiţiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile Legii nr. 303/2004.
Prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi eludate dispoziţiile privitoare la promovarea prin concurs în funcţii de execuţie imediat superioare, promovarea reprezentând de fapt, „o recunoaştere a performanţelor profesionale ale magistraţilor şi constituind o componentă a carierei acestora, având caracter permanent" şi fiind „un drept câştigat cu caracter definitiv în evoluţia carierei profesionale".
Se mai reţine în hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii că deşi procurorii de la D.I.I.C.O.T., sunt salarizaţi corespunzător celor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest lucru nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi al dispoziţiilor art. 299 şi urm. C. proc. civ., M.D.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând ca instanţa, prin Decizia ce o va pronunţa să anuleze această hotărâre şi să constate că a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin numirea sa în cadrul acestui Parchet, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov.
În motivele de recurs dezvoltate, recurenta susţine următoarele:
- Prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a avizat favorabil numirea sa în funcţia de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.
- Prin Ordinul nr. 2264 din data de 3 noiembrie 2005 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost numită începând cu data de 1 noiembrie 2005 în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Braşov, fiind declarată admisă la interviul organizat de către comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 303/2004, privind organizarea judiciară, republicată, în perioada 10 – 13 octombrie 2005, numirea sa fiind făcută pe o perioadă nedeterminată şi reprezentând de fapt o promovare cu îndeplinirea unor condiţii speciale, având acelaşi efect ca şi promovarea realizată în urma organizării unui concurs sau examen.
- La data de 15 februarie 2006, prin ordinul nr. 597 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost transferată în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, unde funcţionează şi în prezent.
- D.I.I.C.O.T., reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- Prin numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispoziţiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Recurenta, în susţinerea recursului invocă şi practica recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, (deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007; nr. 1113 din 21 februarie 2007 şi nr. 3496 din 21 septembrie 2007)
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică a Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior, cu următoarea argumentaţie:
- recurenta a fost numită la D.I.I.C.O.T. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, unde a şi revenit şi funcţionează şi în prezent;
- este necesar a se face distincţie între „numirea" procurorilor la D.I.I.C.O.T. şi „promovarea" procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţie pentru care legea prevede condiţii şi proceduri diferite;
- chiar dacă funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, având personalitate juridică proprie, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare stabilite prin lege specială;
- promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condiţiile prevăzute de art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;
- numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta realizându-se doar în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 304/2004, republicată, aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;
- dispoziţiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepţie, supuse unei interpretări restrictive;
- procurorii numiţi la D.I.I.C.O.T., revin la încetarea activităţii, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cum este şi cazul recurentei;
- faptul că sunt salarizaţi pe perioada îndeplinirii funcţiei la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Susţine intimatul că deciziile invocate de recurentă ca practică a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost pronunţate în soluţionarea unor recursuri şi nu în rezolvarea unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecăţii şi prin urmare nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecăţii.
Analizând recursul formulat de M.D.S., prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile în materia supusă cenzurii instanţei de control judiciar, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele expuse în continuare.
Prin Legea nr. 508/2004, modificată şi completată prin OUG nr. 131/2006, art. 1 alin. (1), s-a înfiinţat D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Legea sus–menţionată reglementează şi modul de numire a procurorilor la D.I.I.C.O.T. prin dispoziţii cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
Astfel, recurenta, a fost numită în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. prin Ordinul nr. 2264 din 3 noiembrie 2005, emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după susţinerea unui interviu şi obţinerea avizului favorabil de numire în funcţie emis de Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 şi are o vechime efectivă în funcţia de procuror de 8 ani şi 9 luni.
Rezultă astfel, că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 304/2004.
Trebuie precizat însă, că recurenta nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet.
De fapt, problema de drept pusă în discuţie şi căreia instanţa de control judiciar trebuie să-i dea o rezolvare, vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorului M.D.S. care a fost numită la D.I.I.C.O.T., în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Fiind numită, în condiţiile unei legi speciale, la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenta a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor, însăşi Plenul Consiliului Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, definind gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Adoptarea unei legi speciale, Legea nr. 508/2004, de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestei structuri specializate a unor procurori competenţi, în condiţiile şi conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun, Legea nr. 303/2004, a fost determinată de necesitatea înfiinţării în timp util a unei astfel de structuri specializate în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, evident în contextul existenţei unei anumite conjuncturi socio-politice.
Îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T., deci şi recurenta, dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege.
Cât priveşte apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004, aceasta urmează a fi înlăturată, având în vedere modalitatea de înfiinţare a D.I.I.C.O.T. şi de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri, dar şi practica constantă a C.E.D.O.(Decizia din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat".
Or, aşa cum rezultă din cele relatate, în speţă, justificarea obiectivă este determinată de necesitatea combaterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 şi înfiinţarea D.I.I.C.O.T., iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândeşte gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la susţinerea intimatului cu privire la deciziile pronunţate în această materie, cum că acestea nu sunt obligatorii, nefiind pronunţate într-un recurs în interesul legii, deasemeni trebuie înlăturată avându-se în vedere rolul unei jurisdicţii supreme cum este cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acela de a regla „contradicţiile jurisprudenţei" (Zielinski şi Pradol & Gonzales şi alţii împotriva Franţei, nr. 24846/1994 paragr. 59; Păduraru împotriva României, nr. 63252/00 paragr. 98) şi de a menţine aceleaşi soluţii în cazuri similare, asigurând o interpretare şi aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariţia unor divergenţe jurisprudenţiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică (Păduraru împotriva României, nr. 63252/000 paragr. 98 şi Beian împotriva României, nr. 30658/05 paragr. 37-39).
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca jurisdicţie unică în această materie, judecă în primă şi ultimă instanţă, având obligaţia de a aplica şi interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudenţe.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce o priveşte pe recurenta M.D.S., astfel ca în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat şi va anula Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în ceea ce o priveşte pe această recurentă, va admite cererea acesteia de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimatul urmând a emite o nouă hotărâre în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de M.D.S. împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Anulează hotărârea atacată, numai în ceea ce o priveşte pe recurentă.
Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască recurentei gradul profesional de procuro.
corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1732/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1738/2008. Contencios → |
|---|
