ICCJ. Decizia nr. 1784/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1784/2008
Dosar nr. 8873/2/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
S.J. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 192 din 23 ianuarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, motivându-l la fila 28 dosar, în sensul că solicită admiterea recursului său, casarea hotărârii atacate şi anularea actului intitulat „Rechizitoriu" întrucât acesta este fals, trecându-se greşit datele sale de stare civilă.
În faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nu s-au solicitat probe noi.
Din actele cauzei, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 192 din 23 ianuarie 2007 pronunţată e Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia de inadmisibilitate a acţiunii invocată de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. S-a respins acţiunea formulată de S.J. în contradictoriu cu Ministerul Public prin Procurorul General al României şi S.A.M. şi G.D.
S-a reţinut de instanţa de fond că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la 27 septembrie 2006, reclamantul S.J. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Public prin Procurorul General şi pe S.A.M. şi G.D., solicitând anularea actului administrativ intitulat de pârâţi „Rechizitoriu" din data de 19 martie 2004, obligarea celor 3 pârâţi în solidar la repararea pagubei ce i-a fost cauzată şi la plata de cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că la data de 19 martie 2004, pârâta a întocmit un act intitulat „Rechizitoriu" în dosarul nr. 392/P/2003, confirmat de pârâtul D.G., în calitate de procuror şef de secţie, ascunzând probe care dovedesc nevinovăţia sa, a fabricat probe mincinoase prin exces de putere, trafic de influenţă, corupţie, a pretins şi primit avantaje materiale pentru a scăpa de răspunderea penală anumitor persoane, cauzându-i un prejudiciu de 30.000.000 euro.
Această cerere a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004 şi în dovedirea ei s-a ataşat de petent cererea adresată Procurorului General al României şi copia de pe rechizitoriul din 19 martie 2004, emis în dosarul nr. 392/P/2003 de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii şi a solicitat respingerea acesteia.
Instanţa de fond a soluţionat excepţia invocată în condiţiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ. Aceasta a constatat că prin act administrativ se înţelege „actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice", iar conform art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desfiinţarea cărora se prevede prin lege organică, o altă procedură judiciară.
S-a reţinut de instanţa de fond că rechizitoriul din 19 martie 2004 emis în dosarul nr. 392/P/2003 de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu este un act administrativ, nefiind de natură să dea naştere, să modifice sau să stingă raporturi juridice, pârâţii neacţionând ca o autoritate publică în regim de putere publică, ci în calitate de organ judiciar, în cadrul unei proceduri judiciare. A mai reţinut instanţa că rechizitoriul este actul prin care se finalizează urmărirea penală şi se dispune trimiterea în judecată penală, fiind un act de sesizare a instanţei judecătoreşti penale şi nu un act administrativ.
Ca atare, instanţa de fond a admis excepţia invocată şi a respins acţiunea ca inadmisibilă.
Recursul declarat este neîntemeiat şi va fi respins, hotărârea atacată fiind legală, astfel că se va face aplicarea art. 312 C. proc. civ.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constată că a fost învestită cu soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Verificându-se actele cauzei, se constată că obiectul pricinii în care s-a pronunţat Curtea de Apel Bucureşti este nemulţumirea petentului S.J. împotriva unui act numit „Rechizitoriu" făcând chiar precizări în legătură cu datele sale de stare civilă cuprinse în acest act, care de altfel, solicită a fi anulat.
Rechizitoriul este un act de procedură penală prin care se finalizează cercetarea penală a unei persoane, constituind totodată actul de sesizare al instanţei de judecată penală care are a se pronunţa pe vinovăţia sau nevinovăţia celui pe care îl priveşte.
Cenzurarea unui act de procedură penală nu intră în competenţa instanţei de contencios administrativ care, potrivit art. 1 din Legea specială nr. 554/2004, ce reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ, se pronunţă în privinţa unui act administrativ (rechizitoriul nu este act administrativ) sau asupra nesoluţionării în termenul legal a unei cereri, situaţie în care persoana vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim se adresează instanţei.
Nemulţumirea petentului privind actul penal numit „Rechizitoriu" este analizată în condiţiile administrării de probe în faţa instanţei de judecată penală, care hotărăşte asupra sesizării, pronunţând una din soluţiile penale prevăzute de Codul de procedură penală.
Deci, în mod corect, instanţa de fond reţinând că instanţa de contencios administrativ nu se poate pronunţa pe un act de procedură penală, orice cerere privind actul contestat urmând a fi judecată de instanţa penală, a pronunţat respingerea acţiunii reclamantului ca inadmisibilă.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursul declarat va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.J. împotriva sentinţei civile nr. 192 din 23 ianuarie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1775/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1785/2008. Contencios → |
|---|
