ICCJ. Decizia nr. 1888/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1888/2008
Dosar nr. 1103/33/2007
Şedinţa publică de la 14 mai 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 iunie 2007, reclamanta SC V.I. SRL Cluj-Napoca a solicitat obligarea pârâţilor Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Guvernul României la restituirea valorii reactualizate a sumei de 446.333.879 ROL, plătită cu titlul de amendă contravenţională în baza proceselor–verbale de contravenţie din 9 august 2002 şi din 12 august 2002.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin cele două procese-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiei a fost sancţionată cu amendă pentru săvârşirea contravenţiei prevăzută de art. VI alin. (3) din O.G. nr. 18/1994 şi că ambele sancţiuni au fost executate, ca urmare a respingerii căilor legale de atac exercitate împotriva proceselor–verbale de contravenţie.
Reclamanta a susţinut că se impune exonerarea sa de plata amenzii şi restituirea sumelor executate silit, întrucât dispoziţiile art. IV alin. (3) şi alin. (7) din O.G. nr. 18/1994 au fost abrogate expres prin O.G. nr. 34/2003, în vigoare de la data de 31 ianuarie 2003, iar prevederile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 pronunţată de Curtea Constituţională.
Conform acestei decizii s-a învederat că o sancţiune aplicată în baza unei legi pentru o faptă dezincriminată printr-un nou act normativ urmează să nu mai fie executată, chiar dacă procedura de executare silită a acesteia a început.
Pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a depus întâmpinare şi a invocat excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, arătând că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, deoarece reclamanta a fost sancţionată contravenţional în baza altor dispoziţii legal decât cele declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 pronunţată de Curtea Constituţională.
Prin sentinţa civilă nr. 451 din 27 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii să restituie valoarea actualizată a sumei de 446.333.879 ROL, plătită de reclamantă cu titlul de amendă contravenţională în baza proceselor–verbale din 9 august 2002 şi din 12 august 2002, precum şi cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.
Instanţa de fond a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii, reţinând că acţiunea în reparaţii formulată de reclamantă pentru restituirea sumelor de bani plătite bugetului de stat în temeiul unei prevederi dintr-o ordonanţă a guvernului declarată neconstituţională este admisibilă conform art. 9 alin. (4) coroborat cu art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, s-a considerat că este întemeiată cererea de plată a despăgubirilor echivalente cu amenzile contravenţionale achitate în baza unor procese–verbale de contravenţie din luna august 2002.
Instanţa de fond a avut în vedere că la data de 31 ianuarie 2003 a intrat în vigoare O.G. nr. 34/2003, are a abrogat art. IV alin. (3) din O.G. nr. 18/1994, în baza căruia a fost sancţionată contravenţional societatea reclamantă.
Raportat la situaţia de fapt dovedită în cauză, s-a apreciat că plata amenzii aplicată în temeiul unei legi abrogată printr-o altă lege, care nu mai califică şi nu mai sancţionează contravenţional fapta respectivă, nu mai poate fi executată, chiar dacă a început executarea silită. În acest sens, s-a reţinut că prin Decizia nr. 228 din 13 martie 2007 pronunţată de Curtea Constituţională s-a constatat că dispoziţiile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 sunt neconstituţionale, în măsura în care prin sintagma „nu se mai sancţionează” se înţelege doar aplicarea sancţiunii contravenţionale, nu şi executarea acesteia.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Guvernul României şi Statul Român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, solicitând modificarea hotărâri, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă.
În primul motiv de recurs a fost criticată soluţia de respingere a excepţiei de inadmisibilitate, arătându-se că nu erau aplicabile prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 în condiţiile în care O.G. nr. 2/2001 a fost deja aprobată prin Legea nr. 180/2002.
Recurenţii au susţinut că acţiunea formulată de intimata-reclamantă este inadmisibilă, atât pentru lipsa procedurii prealabile, cât şi pentru faptul că nu se încadrează în dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicate drept temei juridic
Cel de-al doilea motiv de recurs se referă la fondul pricinii şi s-a susţinut că a fost greşit admisă cererea de despăgubiri, deşi nu se poate reţine existenţa unui prejudiciu prin emiterea O.G. nr. 2/2001 şi nici existenţa unui raport de cauzalitate între aplicarea acestei ordonanţe, declarate neconstituţionale şi prejudiciul invocat de intimată, constând în plata amenzii contravenţionale.
Recurenţii au precizat că procedura de punere în executare a sancţiunilor contravenţionale era deja finalizată la data abrogării dispoziţiilor O.G. nr. 18/1994 prin O.G. nr. 34/2003. În atare situaţie, s-a susţinut că nu se poate obţine anularea executării silite pe motiv că ulterior finalizării procedurii de executare, legea nouă nu mai sancţionează contravenţional fapta respectivă.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţi, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 9 alin. (1) şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, fie însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, fie direct, prin invocarea, în termen legal, a deciziei de declarare a neconstituţionalităţii, ca urmare a admiterii excepţiei invocată într-o altă cauză.
Instanţa de fond a aplicat greşit aceste prevederi legale, fără a avea în vedere că, la data introducerii acţiunii – 27 iunie 2007, O.G. nr. 2/2001 era aprobată prin Legea nr. 180/2002 şi prin aprobarea de către parlament, ordonanţa devine lege.
Reglementarea cuprinsă în art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o derogare de la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind invocarea neconstituţionalităţii unor dispoziţii legale, şi nu poate fi aplicată decât în cazul actelor normative care au fost prevăzute expres şi anume, ordonanţe ale guvernului. Cererea formulată de intimata-reclamantă nu îndeplinea această primă condiţie legală, deoarece O.G. nr. 2/2001, ale cărei dispoziţii au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 228/2007, a fost aprobată prin Legea nr. 180/2002 şi în consecinţă, nu mai aparţine categoriei de acte normative pentru care instanţa de contencios administrativ poate fi sesizată în baza art. 9 din Legea nr. 554/2004.
Cea de-a doua critică formulată de recurenţi este de asemenea întemeiată, întrucât sancţiunile contravenţionale aplicate intimatei-reclamante în baza art. IV alin. (3) din O.G. nr. 18/1994 au fost executate anterior datei la care aceste prevederi legale au fost abrogate prin O.G. nr. 34/2003.
În consecinţă, nu este posibilă anularea executării celor două procese-verbale de contravenţie faţă de împrejurarea că legea nouă nu mai sancţionează fapta respectivă.
Din acest punct de vedere, se constată că instanţa de fond a aplicat greşit Decizia nr. 228/2007 a Curţii Constituţionale, fără a avea în vedere că în realitate, nu s-a ridicat o problemă de constituţionalitate, ci o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei de judecată.
În decizia susmenţionată, s-a reţinut că prevederile art. 12 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 referitoare la dezincriminarea cu titlu general a faptelor săvârşite produc efecte numai pentru viitor, începând cu momentul intrării în vigoare a actului normativ nou. Aplicarea legii noi care nu mai prevede şi nu mai sancţionează contravenţional fapta se analizează prin raportare la momentul intrării în vigoare a acesteia şi la stadiul derulării cauzei.
Cum faptele constatate prin procesele–verbale întocmite la 9 şi respectiv 12 august 2002 erau sancţionate contravenţional sub imperiul legii vechi şi au fost executate anterior abrogării acesteia, nu exista un temei legal pentru anularea executări finalizate şi pentru restituirea sumelor pretinse prin acţiune.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursurile, va casa hotărârea atacată şi pe fond, va respinge acţiunea formulată de SC V.I. SRL Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi de Guvernul României împotriva sentinţei civile nr. 451 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi în fond respinge acţiunea formulată de SC V.I. SRL Cluj-Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1885/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1897/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
