ICCJ. Decizia nr. 1905/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1905/2008
Dosar nr. 2377/36/2007
Şedinţa publică de la 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa sub nr. 2377/36/2007, reclamanţii A.L., A.M., B.M.L., B.A., B.N., C.A., C.B., C.A.O., C.Ş., D.M., D.A., E.L., G.M., G.I., l.C., I.K., I.R., L.F., M.S., P.E., P.A., P.A., Ş.C., S.E., V.R., V.C., Z.M. au solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii Publice Bucureşti de a răspunde petiţiei lor din 01 august 2007 prin care au solicitat punerea în executare a sentinţei civile nr. 1103 din 08 iunie 200 pronunţată de Tribunalul Constanţa în Dosarul nr. 5102/118/2006, obligarea acestuia la plata de daune materiale în cuantum de 4.000 RON pentru fiecare reclamant conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi sancţionarea cu amendă de 20% din salariul mediu brut pe economie pe zi de întârziere a pârâtei A.G., conform dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din aceeaşi Lege.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin sentinţa Tribunalului Constanţa pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice Bucureşti a fost obligat să achite primele de vacanţă pentru perioada 2001-2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, însă acesta nu a înţeles să îşi execute obligaţia şi nici nu le-a comunicat opinia în legătură cu această hotărâre în termenul prevăzut de lege.
Pârâta A.G. le-a comunicat telefonic faptul că nu a acordat viza şi nu a formulat un răspuns în termenul prevăzut de lege pentru că a formulat recurs împotriva respectivei hotărâri judecătoreşti.
Reclamanţii apreciază că pârâtele au o culpă exclusivă în ce priveşte nerezolvarea în termen a cererii lor de plată a drepturilor băneşti acordate de instanţă, acestea dând dovadă de un comportament abuziv.
În drept, au fost invocate prevederile legii contenciosului administrativ.
La data de 09 octombrie 2007 Sindicatul funcţionarilor publici din cadrul Autorităţii de Sănătate Publică Judeţene Constanţa a formulat cerere de intervenţie în interesul reclamanţilor.
Pârâtul Ministerul Sănătăţii Publice Bucureşti a formulat note scrise prin care a arătat că nu s-a făcut dovada calităţii de reprezentant al reclamantului Ş.C. pentru ceilalţi reclamanţi.
În ce priveşte primul capăt de cerere a precizat că prin decizia civilă nr. 326/CM/2006 Curtea de Apel Constanţa a admis recursul şi a modificat sentinţa tribunalului în sensul admiterii excepţiei prescrierii dreptului la acţiune. Intimatul apreciază că sumele solicitate nu sunt justificate în condiţiile în care nu s-a creat nici un prejudiciu reclamanţilor, acest comunicându-li-se că există posibilitatea ca prin decizia instanţei de recurs să fie nevoiţi să returneze banii.
Cu privire la cererea de obligare a directorului Direcţiei juridice din cadrul Ministerul Sănătăţii Publice la plata de daune, s-a arătat că reclamanţii nu au precizat care este temeiul în baza căruia acesta trebuia să ducă la îndeplinire dispoziţiile unei sentinţe care nu îi era opozabilă.
La data de 09 octombrie 2007 reclamanţii au formulat precizări în sensul renunţării la capătul de cerere privind obligarea pârâtului Ministerul Sănătăţii Publice să le răspundă la petiţia prin care au solicitat punerea în executare a hotărârii tribunalului.
Prin încheierea de şedinţă din data de 11 octombrie 2007 instanţa a luat act de renunţarea la dreptul pretins formulată de reclamanţii A.L., A.M., B.M.L., B.A., B.N., C.A., C.A.O., C.Ş., D.A., E.L., G.M., I.C., I.K., I.R., L.F., P.E., P.A., P.A., S.E., V.R., V.C., Z.M.
La data de 14 noiembrie 2007 Sindicatul Funcţionarilor Publici din cadrul Autorităţii de Sănătate Publică Judeţene Constanţa a solicitat să se ia act de renunţarea la cererea de intervenţie în interes alăturat reclamanţilor.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 784/CA din 28 noiembrie 2007, în temeiul art. 161 C. proc. civ., a anulat cererea formulată de reclamantul Ş.C. pentru lipsa calităţii de reprezentant al reclamanţilor D.M. şi C.B.
A luat act de renunţarea la judecata cererii de intervenţie în interes alăturat al reclamanţilor formulată de Sindicatul Funcţionarilor Publici din Cadrul Autorităţii de Sănătate Publice Judeţene Constanţa.
A respins ca nefondată cererea reclamanţilor Ş.C., G.I. şi M.S. în contradictoriu cu Ministerul Sănătăţii Publice, A.G. şi Direcţia Resurse Umane din cadrul Ministerului Sănătăţii Publice.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut următoarele:
Reclamanţii D.M. şi C.B. au formulat acţiunea prin mandatar conform art. 67 C. proc. civ., astfel că trebuia ca reprezentantul acestora să facă dovada calităţii sale printr-o procură făcută prin înscris sub semnătură legalizată conform art. 68 alin. (1) C. proc. civ.
Procura judiciară depusă la dosar nu are legătură cu obiectul cauzei de faţă, iar reclamanta D.M. nu figurează în cuprinsul acestei procuri.
Pe fondul cererii s-a reţinut că reclamanţii Ş.C., G.I. şi M.S. au solicitat obligarea Ministerului Sănătăţii Publice la plata a câte 4.000 RON daune materiale conform art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, întrucât au fost vătămaţi prin neexecutarea hotărârii pronunţate, în termen de 15 zile de la data depunerii cererii. Au mai cerut sancţionarea pârâtei A.G. cu amendă de 20% din salariul brut pe economie pentru tergiversarea punerii în executare a hotărârii prin care le-au fost acordate drepturile salariale.
Situaţia reclamată, însă a reţinut instanţa de fond, nu se încadrează în dispoziţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 554/2004 şi nici în cele ale art. 24 alin. (1) şi (2) din aceeaşi Lege.
Împotriva hotărârii sus-menţionate a declarat recurs reclamantul Ş.C., criticând-o ca nelegală şi netemeinică şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că în mod greşit prima instanţă a respins cererea prin nesoluţionarea în termen a cererii şi ulterior prin refuzul nejustificat de punere în aplicare a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi executorii de drept, a fost vătămat într-un drept al său, acela de a i se achita primele de vacanţă pentru perioada 2001-2006 încălcându-i-se astfel un drept fundamental prevăzut de Constituţie.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.
În speţă, reclamanţii au solicitat plata de daune materiale ca urmare a neexecutării de către pârât a dispoziţiilor unei hotărâri judecătoreşti, faptă ce nu se încadrează în situaţiile limitativ prevăzute de legea contenciosului administrativ, respectiv ca autoritatea publică, prin emiterea unui act administrativ sau prin nesoluţionarea în termen a unei cereri să producă o vătămare unui drept sau unui interes legitim al reclamanţilor.
De asemenea, nefondată este şi cererea reclamanţilor privind sancţionarea pârâtei A.G. cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, întrucât situaţia reclamată în speţă este diferită de cea prevăzută de art. 24 alin. (2) raportat la alin. (1).
Dispoziţiile acestui articol reglementează amenda care se aplică conducătorului unei autorităţi administrative pentru neexecutarea în termen a unei hotărâri judecătoreşti în situaţia în care prin hotărâre judecătorească autoritatea a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, situaţie care nu se regăseşte în speţa de faţă.
De altfel, modalitatea de plată a primelor de concediu aferente anilor 2001-2006 pentru funcţionarii publici (situaţie similară cazului în speţă) a fost stabilită de legiuitor prin O.U.G. nr. 146/2007.
Se constată aşadar, că prima instanţă a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.C. împotriva sentinţei civile nr. 784/CA din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1898/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1908/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
