ICCJ. Decizia nr. 1908/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1908/2008
Dosar nr. 648/57/2007
Şedinţa publică de la 14 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 11 aprilie 2007 precizată ulterior la 3 iulie 2007, reclamanta SC B. SRL chemat în judecată Ministerul Economiei şi Finanţelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării, solicitând anularea deciziilor din 3 noiembrie 2006 prin care i-a fost revocată autorizaţia de antrepozit fiscal din 19 decembrie 2003; deciziei din 16 martie 2006 prin care i-a fost respinsă contestaţia împotriva acestei măsuri, suspendarea executării acestor acte administrative până la soluţionarea irevocabilă a cererii şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că măsura revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal a fost dispusă în temeiul dispoziţiilor art. 193 lit. b) din Legea nr. 171/2003 – privind C. fisc. şi că deşi în contestaţia formulată a dovedit că deţinea certificate de calibrare nu s-a ţinut cont de acest fapt, cu toate că potrivit dispoziţiilor modificate din Legea nr. 571/2003 nu mai este obligatorie deţinerea de astfel de certificate.
Prin sentinţa civilă nr. 130 din 14 noiembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ, a admis acţiunea şi a anulat deciziile contestate.
S-a reţinut pentru aceasta că cele 10 rezervoare pentru care s-a apreciat că nu existau certificate de calibrare se aflau în Secţia fermentare-îmbuteliere, iar potrivit dispoziţiilor art. 183 C. fisc. la data controlului obligativitatea deţinerii acestora era necesar pentru rezervoarele în care se aflau materii prime sau băuturi alcoolice rezultate din aceasta.
S-a mai reţinut că pentru 4 din aceste rezervoare reclamanta a obţinut în 10 zile de la data controlului certificate pentru celelalte nemaifiind obligatorii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Economiei şi Finanţelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut astfel că prin necomunicarea actelor depuse în probaţiune de către reclamantă şi prin admiterea precizării de acţiune, tardiv, în raport cu data sesizării instanţei, i-a fost încălcat dreptul de apărare.
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că în mod greşit s-a apreciat ca fiind corect faptul că în timpul efectuării controlului, reclamanta a obţinut certificatele de calibrare, atâta timp cât dispoziţiile legale în materie stabileau în mod imperativ că lipsa acestora determină revocarea autorizaţiei (art. 1 pct. 14 din H.G. nr. 213/2007).
Recursul este nefondat.
În ce priveşte susţinerea potrivit căreia recurentul s-ar fi aflat în imposibilitate să-şi formuleze apărările ca urmare a precizării tardive de acţiune şi a necomunicării actelor depuse în probaţiune de către reclamantă, se apreciază că este nefondată.
Prin acţiunea introductivă s-a solicitat anularea deciziei din 16 martie 2007 prin care Comisia antrepozit fiscal a respins contestaţia formulată împotriva deciziei din 3 noiembrie 2006 de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, ceea ce în mod evident presupune şi desfiinţarea acesteia din urmă.
Faptul că reclamanta a înţeles să precizeze acest lucru la termenul din 3 iulie 2007, nu constituie o modificare de acţiune în sensul art. 132 C. proc. civ. care să presupună şi respectarea unui termen anume.
Astfel fiind, Comisia de antrepozite nu a fost pusă în situaţia de a nu-şi putea formula apărarea, cele două decizii fiind emise de ea însăşi pe baza şi în cunoştinţa actelor pe care reclamanta le-a depus şi la dosarul cauzei.
În ce priveşte fondul litigiului, legal şi temeinic Curtea de Apel Alba Iulia a apreciat că măsura revocării autorizaţiei de antrepozit fiscal nu se justifică, faptul obţinerii celor patru certificate de calibrare după începerea controlului, neputând fi imputat reclamantei, care a făcut demersuri pentru obţinerea lor de la autoritatea în drept încă din 9 martie 2005, cu revenire în 2006.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Economiei şi Finanţelor – Comisia pentru autorizarea antrepozitelor fiscale şi a importatorilor de produse accizabile supuse marcării împotriva sentinţei civile nr. 130/F/CA/2007 din 14 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1905/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1909/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
