ICCJ. Decizia nr. 1975/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1975/2008
Dosar nr. 3998/2/2007
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 6 iunie 2007, reclamantul Sindicatul Poliţiştilor din România D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., D.G.P.M.B. şi M.E.F., obligarea pârâţilor la plata sumelor reprezentând spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, actualizate cu rata inflaţiei şi obligarea M.E.F. să aloce fondurile necesare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că poliţiştii sunt beneficiarii sporului de fidelitate, conform art. 6 din OG nr. 38/2003, de până la 20% din salariul de bază, calculat conform Ordinului M.I.R.A. nr. 132/2004, însă acest drept a fost suspendat prin art. 2 alin. (1) din OUG nr. 118/2004. Reclamantul a mai susţinut că suspendarea plăţii acestor drepturi nu echivalează cu abrogarea lor, ci se amână doar exercitarea acestora, fiind vorba despre un drept câştigat.
Pârâtul M.I.R.A. a formulat cerere de chemare în garanţie a M.E.F. pentru alocarea sumelor necesare plăţii acestor drepturi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2639 din 30 octombrie 2007, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâtul M.E.F. pe cererea principală, ca neîntemeiată, a admis acţiunea şi a obligat pârâţii M.I.R.A. şi D.G.P.M.B. la plata sumelor reprezentând contravaloarea sporului de fidelitate pe perioada 1 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005 actualizat cu rata inflaţiei de la data scadenţei până la plata efectivă.
Totodată a obligat pârâtul M.E.F. la alocarea fondurilor necesare, iar pe cererea de chemare în garanţie a respins excepţiile ca neîntemeiate şi a respins şi cererea de chemare în garanţie, ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune, în ceea ce priveşte fondul cauzei, poliţiştii fiind îndreptăţiţi la acordarea drepturilor salariale solicitate în temeiul prevederilor art. 6 din OG nr. 38/2003 şi ale Ordinului M.I.R.A. nr. 132/2004.
Că, deşi aceste dispoziţii legale au fost suspendate prin OUG nr. 118/2004, suspendarea nu echivalează cu o anulare a dreptului, ceea ce ar fi neconstituţional, astfel încât la încetarea suspendării se impunea plata drepturilor respective.
Cerere de chemare în garanţie a M.E.F. a fost respinsă, reţinându-se că ministerul chemat în garanţie nu are calitatea de debitor faţă de pârâtul M.I.R.A. în temeiul vreunei dispoziţii legale, însă s-a considerat că, în calitate de pârât, M.E.F. trebuie obligat să aloce fondurile necesare plăţii acestor drepturi, în temeiul art. 28 lit. e) din Legea nr. 500/2002.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul M.E.F., solicitând, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., modificarea hotărârii atacate, în principal, în sensul admiterii excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive şi, în subsidiar, al respingerii acţiunii, ca neîntemeiată.
Recurentul a susţinut că, potrivit OG nr. 22/2002 sarcina executării obligaţiilor de plată revine instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii. Prin urmare, a menţionat că nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, cele ale art. 28 din aceeaşi lege, precum şi faptul că dreptul pretins derivă dintr-un raport de muncă în care M.E.F. nu este implicat.
Recursul se va admite în sensul şi pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Obiectul acţiunii îl constituie, în cauză, dreptul poliţiştilor la acordarea sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
În mod eronat instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a M.E.F., în condiţiile în care, prin OG nr. 22/2002 s-a reglementat modalitatea de executare a obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 din OG nr. 22/2002, executarea obligaţiilor de plată a instituţiilor publice în temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul cheltuielilor la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.
În conformitate cu prevederile art. 2 din OG nr. 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare, au obligaţia să dispună toate măsurile care se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, în cauză, obligaţiile de plată ale M.I.R.A. în temeiul unui titlu executoriu (cum ar fi o hotărâre judecătorească prin care s-ar admite pretenţiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate acestuia, fără nici o legătură cu competenţele M.E.F. în materie de buget.
Intimatul - pârât M.I.R.A. are calitate de ordonator principal de credite, iar potrivit art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu şi pentru bugetele instituţiilor publice ierarhic inferioare.
Faptul că M.E.F. elaborează proiectul bugetului de stat nu are relevanţă în speţă, atâta timp cât, potrivit prevederilor art. 28 lit. d) - e) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite şi a proiectelor bugetelor locale.
Trebuie avut în vedere şi faptul că recurentul nu este parte în raportul de drept material dedus judecăţii.
De asemenea, trebuie menţionat că la data de 20 decembrie 2007, a intrat în vigoare OUG nr. 146/2007 pentru aprobarea plăţii primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul că va respinge acţiunea faţă de M.E.F., pentru lipsa calităţii procesuale pasive, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 2639 din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea faţă de M.E.F., pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1974/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1976/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
