ICCJ. Decizia nr. 1972/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1972/2008
Dosar nr. 1313/45/2006
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 martie 2006, reclamantul C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.:
1) un răspuns clar şi la obiect, motivat, temeinic şi legal, în legătură cu sumele alocate pentru învăţământ în anul 2006, capitolele vizate, calendarul, precum şi modul de distribuire a acestor sume de la nivel central şi mai departe la nivel local;
2) un răspuns clar şi la obiect, motivat, temeinic şi legal, în legătură cu legalitatea desfăşurării concursurilor în perioada 1998 - 2005 din Universitatea Tehnică G.A. Iaşi (conferenţiar profesor, pe post vacant sau prin transformare) ţinând cont de prevederile Legii nr. 128/1997, dar şi de cele ale OUG nr. 187/2001 art. 9, OUG nr. 196/2002 art. 8 şi OUG nr. 123/2003 de exemplu, precum şi cu modul legal de desfăşurare a unor astfel de concursuri la momentul actual; anularea tuturor concursurilor care nu s-au desfăşurat conform prevederilor legale în vigoare la data desfăşurării concursurilor;
3) un răspuns clar şi la obiect, motivat, temeinic şi legal în legătură cu cele trei probleme de etică universitară pe care le-a formulat în petiţia din 3 februarie 2006, ca o completare la solicitarea de precizare mai clară a punctului de vedere al ministerului, referitor la câteva puncte din prima petiţie;
4) un răspuns clar şi la obiect, motivat, temeinic şi legal referitor la pct. 7 din prima petiţie;
5) anularea Ordinelor ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5098 şi nr. 5099 din 3 octombrie 2005;
6) obligarea pârâtului la emiterea unui act care să reglementeze, pe lângă conferirea titlurilor de conferenţiar şi profesor universitar şi conferirea (acordarea) gradelor didactice de asistent universitar şi de şef de lucrări, chiar dacă acordarea acestor grade se face la nivel local fără implicarea directă a C.N.A.T.D.C.U. şi a ministerului, ţinând cont că sursa de finanţare a salariilor acestor categorii de personal este tot ministerul, iar lăsarea stabilirii criteriilor de promovare pe plan local poate duce la apariţia de inechităţi şi discriminări între cadrele didactice din universităţi diferite;
7) obligarea pârâtului să emită un act care să reglementeze clar şi fără echivoc modul de desfăşurare a concursurilor pentru acordarea gradaţiilor de merit şi a salariilor de merit la nivel universitar (după modelul celor de la nivel preuniversitar, de exemplu);
8) daune materiale şi morale în sumă de 10.000 RON.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că, la data de 21 decembrie 2005, s-a adresat M.E.C. cu o petiţie în legătură cu unele probleme legate de viaţa universitară, iar pârâtul a răspuns la această petiţie prin adresa nr. 21894 din 24 ianuarie 2006.
Reclamantul a considerat că răspunsul la unele puncte (pct. 2, 4, 5 şi 6) din petiţie este nemulţumitor, iar la pct. 7 nici nu s-a răspuns. De asemenea, reclamantul a arătat că, prin petiţia din 3 februarie 2006, a revenit, solicitând precizarea opiniei ministerului în legătură cu anumite puncte din petiţia iniţială, inclusiv asupra unor probleme de etică universitară şi că, la această din urmă petiţie, pe care o consideră plângere prealabilă, ministerul nu a trimis nici un răspuns.
Reclamantul a susţinut că, prin Ordinele nr. 5098 şi 5099 din 3 octombrie 2005 ale ministrului educaţiei şi cercetării privind aprobarea Sistemului de evaluare privind conferirea titlurilor de profesor universitar şi, respectiv, de conferenţiar, s-au introdus criterii noi faţă de cele existente la acea dată, criterii care generează în mod evident inechităţi şi discriminare între cadrele didactice care au promovat în funcţia de profesor universitar şi în cea de conferenţiar universitar pe vechile criterii şi care, în acest moment, nu îndeplinesc noile criterii şi cadrele didactice cărora li se impun pentru promovare, din start, noile criterii. Consideră reclamantul că această nouă percepţie asupra standardelor internaţionale la care trebuie racordat învăţământul superior s-a transformat într-un act cu profund caracter discriminatoriu, care îl defavorizează în mod nejustificat. Totodată, arată că lipsa de claritate în normele metodologice de aplicare a acestor ordine, generează interpretări abuzive şi chiar ilegale, care pot duce la apariţia unor discriminări evidente atât între cadrele didactice din universitate, cât şi în raport cu cadrele didactice din alte universităţi.
A mai menţionat că ministerul a manifestat dezinteres în modul de distribuire a fondurilor, generând o împărţire inechitabilă şi discriminatorie a acestora, precum şi în crearea unui cadru echitabil, nediscriminatoriu şi controlabil pentru desfăşurarea concursurilor pentru acordarea gradaţiilor de merit şi salariilor de merit la nivel universitar, ceea ce generează haos şi abuzuri la nivel local, care îl dezavantajează în mod nejustificat.
De asemenea, reclamantul a semnalat lipsa de interes a ministerului în rezolvarea unor probleme de etică universitară în condiţiile inexistenţei, la data formulării petiţiei, a unei comisii similare la nivel local şi lipsa unui răspuns la întrebarea legată de legalitatea modului de desfăşurarea a concursurilor de avansare pe post de conferenţiar şi profesor universitar în perioada 1998 - 2005 (pe post vacant sau prin transformare de post), precum şi de prevederile legale în legătură cu modul legal de desfăşurare în prezent a unor astfel de concursuri.
Curtea de Apel laşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 82/CA din 3 iulie 2006 a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantul a adresat pârâtului mai multe petiţii cu conţinut similar, la care, potrivit art. 2 din Legea nr. 233/2002 pentru aprobarea OG nr. 27/2002 i s-a trimis un singur răspuns, documentat şi argumentat, instanţa de contencios administrativ neputând impune autorităţii pârâte să aibă o iniţiativă legislativă în sensul propus de reclamant.
Recursul declarat împotriva sentinţei sus menţionate, de către reclamantul C.C. a fost admis de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 108 din 11 ianuarie 2007, hotărârea atacată fiind casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, pentru ca aceasta să analizeze toate capetele de cerere şi toate solicitările reclamantului şi pentru a se solicita reclamantului să precizeze obiectul acţiunii.
Cu ocazia rejudecării fondului, acţiunea a fost completată, reclamantul invocând şi excepţia de nelegalitate a Ordinelor nr. 5098/2005 şi 5099/2005 emise de ministrul educaţiei şi cercetării.
Judecând în fond pricina după casare, Curtea de Apel laşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 52/CA din 17 martie 2008, a respins excepţia de nelegalitate a Ordinelor nr. 5098/2005 şi 5099/2005 şi a respins şi acţiunea.
Cu privire la excepţia de nelegalitate, instanţa a reţinut că soluţia se impune, ordinele atacate fiind emise de autoritatea competentă în temeiul şi în aplicarea Legii nr. 84/1995 şi a Legii nr. 128/1997, neexistând nicio prevedere legală care să îngrădească dreptul autorităţii pârâte de a stabili şi perfecţiona continuu sistemele de evaluare referitoare la conferirea titlurilor didactice, aceasta având obligaţia de a asigura cadrul legal în concordanţă cu noile exigenţe impuse de aderarea României la Uniunea Europeană.
Pentru a pronunţa soluţia pe fondul cauzei, instanţa de fond după casare a reţinut, în esenţă, că pârâtul a răspuns memoriilor ample adresate de către reclamant, fără ca autoritatea să fie obligată a da o soluţie în sensul, forma sau modalitatea dorite de către petent. Că, împrejurarea dezavantajării reclamantului de către noile standarde adoptate nu poate fi considerată o discriminare, actul normativ fiind menit să satisfacă nevoi generale ale societăţii şi nu să rezolve cazuri particulare. S-a mai reţinut că reclamantul nu poate pretinde pârâtului, în absenţa unui temei legal în acest sens, adoptarea unei iniţiative legislative, după cum nu poate solicita, în acest cadru procesual, analizarea aspectelor privind concursurile organizate de Universitatea laşi pe durata a 10 ani, repartizarea alocaţiilor bugetare şi acordarea salariilor şi gradaţiilor de merit.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul C.C., invocând dispoziţiile cuprinse în art. 304 pct. 7 - 9 C. proc. civ., precum şi cele ale art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a ignorat precizările pe care le-a făcut la data de 18 februarie 2008, din care rezultă că „a renunţat" la multe din solicitările iniţiale, rămânând de soluţionat numai cererea referitoare la ilegalitatea Ordinelor ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5098/2005 şi nr. 5099/2005.
Consideră că hotărârea recurată rezolvă superficial litigiul, întrucât intimatul era obligat să-i răspundă motivat, temeinic şi legal la toate petiţiile, conform art. 13 din OG nr. 27/2002 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Recurentul arată că nu neagă dreptul intimatului de a lua măsurile necesare pentru perfecţionarea continuă a sistemelor de evaluare, dar actele atacate îl vatămă direct „atât în ceea ce priveşte posibilitatea avansării conform vechilor şi noilor criterii, cât şi (din cauza) inechităţilor create între cei care au avansat pe vechile criterii şi nu îndeplinesc noile criterii – şi care deci ocupă ilegal aceste posturi – şi cei care nu pot avansa pe noile criterii, deşi satisfac vechile criterii (...)". De altfel, pretinde că judecătorul poate examina legalitatea unui act administrativ în virtutea interesului public „care ar trebui să preocupe pe fiecare cetăţean interesat din România", fiind fără relevanţă dacă reclamantul justifică sau nu un interes personal.
Ca urmare, în opinia sa, era imperios necesar ca instanţa de fond să hotărască în sensul obligării intimatului la emiterea unor reglementări clare, echitabile şi accesibile ori, dacă se păstrează cadrul juridic actual, să se reevalueze toate dosarele de concurs cu începere de la momentul intrării în vigoare a ordinelor menţionate şi să fie „retrogradate" toate persoanele care au fost promovate nelegal.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi, potrivit art. 305 C. proc. civ., iar intimatul nu a formulat întâmpinare.
Examinând sentinţa prin prisma criticilor formulate, precum şi sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală şi temeinică.
Petitul acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul C.C. în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T. a fost expus în partea introductivă a considerentelor de faţă. În Şedinţa publică din 18 februarie 2008, reclamantul a ridicat excepţia de nelegalitate a Ordinelor ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5098/2005 şi nr. 5099/2005, depunând la dosarul cauzei motivele pentru care consideră că cele două acte sunt „ilegale în tot", reiterate de altfel in extenso şi în recursul de faţă.
La dosarul Curţii de Apel nu există „precizările" la care face referire recurentul în cuprinsul motivelor de recurs. Prin urmare nu are suport critica privitoare la „plus petita".
De altfel, recursul este confuz în această privinţă, întrucât combate soluţia pronunţată în ansamblul său, iar nu numai în privinţa legalităţii celor două ordine emise de ministrul educaţiei şi cercetării.
Recurentul - reclamant, cadru didactic la Universitatea Tehnică Iaşi, a trimis în cursul anului 2005 mai multe petiţii ministrului educaţiei referitoare la ocuparea posturilor didactice din învăţământul superior, la criteriile de evaluare stabilite în vederea confirmării titlurilor didactice, la aplicarea O.M.E.C. nr. 4492/2005, la acordarea gradaţiilor, la diverse chestiuni legate de salarizare, solicitând efectuarea unor controale, înlăturarea disfuncţionalităţilor şi sancţionarea persoanelor vinovate.
Intimatul - pârât i-a răspuns prin adresele nr. 15494 din 16 februarie 2005 şi nr. 21894 din 4 ianuarie 2006, expunându-şi pe larg punctul de vedere cu privire la aspectele sesizate.
Ulterior, prin memoriul datat 3 februarie 2006, recurentul - reclamant revine şi solicită noi lămuriri şi precizări în aceeaşi problematică. Prin nota înregistrată la intimat sub nr. 15666 din 14 februarie 2006 noua petiţie a fost clasată, reţinându-se că reprezintă „o revenire la un număr de memorii cu acelaşi conţinut înaintate conducerii ministerului".
Instanţa de fond a stabilit în mod corect că soluţia clasării adoptată de autoritatea publică este legală.
Într-adevăr, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din OG nr. 27/2002 „dacă după trimiterea răspunsului se primeşte o nouă petiţie cu acelaşi conţinut, aceasta se clasează la numărul iniţial, făcându-se menţiune despre faptul că s-a răspuns".
Susţinerea recurentului în sensul că intimatul - pârât era obligat să-i răspundă „clar şi la obiect, motivat, temeinic şi legal" la toate petiţiile nu are fundament, textele legale invocate, art. 13 din OG nr. 27/2002 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, nefiind pertinente.
În plus, soluţia se impune cu atât mai mult cu cât petiţiile recurentului abordează o problematică vastă, ce vizează întregul sistem educaţional şi mai puţin situaţia sa personală, insuficient lămurită. Într-un considerent care este la adăpost de orice critică, judecătorii fondului au arătat că procedura instituită de OG nr. 27/2002 nu se poate transforma într-un cadru al unui schimb nesfârşit de informaţii, idei şi argumente între recurent şi intimat.
Şi în ceea ce priveşte legalitatea Ordinelor ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5098 şi 5099 din 3 octombrie 2005, publicate în M. Of. al României nr. 94/21.10.2005, combătută de recurent atât prin acţiune (este capăt de cerere distinct în cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 martie2006) cât şi pe cale de excepţie, soluţia fondului este legală.
Prin Ordinul nr. 5098/2005 a fost aprobat Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de profesor universitar iar prin Ordinul nr. 5099/2005 Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de conferenţiar universitar.
Constatând că excepţia de nelegalitate a fost absorbită de acţiunea principală, nefiind de conceput procedural soluţia judecării distincte, preconizată de recurent, curtea de apel a stabilit că cele două acte administrative normative au fost adoptate de autoritatea competentă, în baza şi în vederea aplicării dispoziţiilor cuprinse în Legea învăţământului nr. 84/1995 şi, respectiv, în Legea privind statutul personalului didactic nr. 128/1997. Prin recursul de faţă se formulează critici de nelegalitate foarte generale, invocându-se existenţa unor reglementări neclare şi inaccesibile ori discriminatorii fără a se arăta în concret nici textele vizate şi nici care este dispoziţia legală încălcată.
Faptul că este dezavantajat de noile standarde impuse prin cele două ordine care impun mai multă rigoare în privinţa conferirii titlurilor didactice nu poate fi apreciat ca fiind discriminatoriu, câtă vreme criteriile de promovare sunt aceleaşi pentru toţi solicitanţii.
Pretenţia recurentului ca instanţa de fond să fi analizat exhaustiv situaţia tuturor concursurilor didactice pentru titlurile de conferenţiar şi profesor universitar organizate începând cu anul 1998 este absurdă, în lipsa unei vătămări concrete, efective şi în cadrul procesual pe care l-a fixat prin cererea de chemare în judecată.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.C. împotriva sentinţei civile nr. 52/CA din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1970/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1974/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
