ICCJ. Decizia nr. 1970/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1970/2008
Dosar nr. 23486/2/2005
Şedinţa publică din 16 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 iulie 2005, reclamantul Ţ.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Preşedintele României, administraţia prezidenţială, I.I., T.B., D.I., Guvernul României, cancelaria Primului Ministru, C.P.T., Prim Ministru, A.N., Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, Comisia pentru Preschimbarea Certificatelor eliberate în baza Legii nr. 42/1990, E.V.C., C.A., I.R., A.S., P.M., membrii Comisiei pentru Preschimbarea Certificatelor eliberate în baza Legii nr. 42/1990, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, S.N., L.D.M., G.P., I.O., I.A., D.D., M.B., M.C., A.V., E.C., I.S., T.S., V.P., T.D.I., V.I., D.C., V.G., U.D., R.V., P.I., Ţ.I., M.N., M.A.V., A.M.F. şi T.P., constatarea nulităţii Decretelor prezidenţiale nr. 1168 şi nr. 1169 din 15 decembrie 2004, prin care au preschimbate un număr de 1266 de certificate de luptători eliberate în baza Legii nr. 42/1990 conform art. 5 alin. (5) şi art. 9 alin. (6) din Legea nr. 341/2004, suspendarea executării actelor, precum şi daune morale şi materiale, în valoare de 1.000.000 Euro.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că Decretul nr. 1168/2004 nu este semnat de Primul Ministru, contrar prevederilor art. 100 alin. (2) din Constituţie şi, întrucât a intrat în circuitul civil, producând efecte juridice şi stând la baza emiterii Decretului nr. 1169/2004, constatarea nelegalităţii şi neconstituţionalităţii se poate face numai de către instanţa de contencios administrativ.
Că, Decretul nr. 1169/2004 este nelegal, întrucât, prin acest act a fost conferit Ordinul „Victoria Revoluţiei Române" din Decembrie 1989, ca o consecinţă a primului decret contestat pentru nelegalitate.
Reclamantul a mai susţinut că Decretul nr. 1168/2004 se referă la un număr de 1266 persoane, lista acestora fiind întocmită înainte de alegerile din iunie 2004 şi noiembrie 2004 şi fiind ţinută secretă până la publicarea decretului.
În ceea ce îl priveşte, reclamantul a menţionat că s-a adresat Comisiei Parlamentare cu cererea înregistrată la nr. 467 din 7 februarie 2005, însă nu a primit răspuns din parte autorităţii specificate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1527 din 21 iunie 2006 a admis excepţia lipsei de interes şi a respins acţiunea ca fiind lipsită de interes.
Instanţa a reţinut că soluţia se impune în raport cu prevederile art. 1 din Legea nr. 554/2004, ale art. 20 alin. (1) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 341/2004 aprobată prin HG nr. 1412/2004 şi cu împrejurarea că reclamantul nu a contestat la Comisia Parlamentară preschimbarea certificatelor pentru persoanele cărora li s-au atribuit titluri şi cărora le-a fost conferit Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989". Chiar dacă el nu se regăseşte printre persoanele menţionate în anexele acestor acte, poate obţine ulterior preschimbarea certificatului de luptător şi poate beneficia de atribuirea titlurilor şi conferirea Ordinului, această procedură realizându-se pe etape.
Împotriva sentinţei sus menţionate a declarat recurs, în termen legal, reclamantul Ţ.C., invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ., precum şi dispoziţiile art. 3041 din acelaşi cod.
Recurentul a arătat că a formulat cererea de chemare în judecată din spirit civic, în calitate de cetăţean care observă încălcarea Constituţiei României.
Judecătorul de la Curtea de Apel nu a avut rol activ, conform art. 129 alin. (5) C. proc. civ., refuzând administrarea dovezilor care ar fi probat justeţea acţiunii sale.
Partea cea mai consistentă a motivelor de recurs reia argumentaţia cuprinsă în cererea de chemare în judecată referitoare la nelegalitatea celor două decrete prezidenţiale.
Prin întâmpinările formulate, intimaţii Administraţia Prezidenţială, Cancelaria Primului-Ministru şi Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În esenţă, s-a susţinut că soluţia pronunţată de Curtea de Apel este legală, întrucât recurentul - reclamant nu a putut justifica un interes legitim, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 544/2004 pentru a obţine anularea unor decrete prezidenţiale ce privesc alte persoane.
Prin încheierea de la 1 iunie 2007 această instanţă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2), art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din Legea nr. 554/2004. S-a respins, ca inadmisibilă potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a unor texte cuprinse în Legea nr. 341/2004, precum şi a art. 1 alin. (6) şi art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, texte care nu se referă la condiţia „interesului legitim".
Prin Decizia nr. 1194 din 13 decembrie 2007 Curtea Constituţională a respins, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 şi, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) şi alin. (2) din aceeaşi lege.
Instanţa de control constituţional a reţinut, pe de o parte, că critica referitoare la art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 cuprinde aprecieri vagi, generale ale autorului excepţiei referitoare la o pretinsă lipsă de reglementare sau lacună legislativă şi, pe de altă parte, cea care vizează art. 2 din aceeaşi lege nu poate fi primită întrucât reglementarea examinată „nu conţine norme ce ar putea afecta drepturile constituţionale pretins a fi încălcate".
Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală şi temeinică.
Într-adevăr, recurentul nu poate justifica un interes legitim care să motiveze demersul său judiciar ce are ca scop constatarea nelegalităţii Decretelor prezidenţiale nr. 1168 şi nr. 1169 din data de 15 decembrie 2004.
Prin Decretul nr. 1168 din 15 decembrie 2004, Preşedintele României a atribuit titlurile prevăzute de art. 3 din Legea nr. 341/2004, luptătorilor validaţi de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 iar prin Decretul nr. 1169 din aceeaşi dată a conferit aceloraşi persoane Ordinul „Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989".
În acord cu art. 52 alin. (1) din Constituţia României, art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ condiţionează exerciţiul dreptului la acţiune în această materie de justificarea unui interes legitim, adică de dovedirea unui folos practic, imediat, în persoana celui care pune în mişcare procedura judiciară.
Curtea de Apel a stabilit în mod legal că reclamantul nu a îndeplinit această condiţie de exerciţiu, concluzie ce se impune a fi menţinută cu atât mai mult cu cât, după pronunţarea sentinţei civile nr. 669 din 19 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, recurentului i s-a eliberat noul timp de certificat de revoluţionar (la data de 27 februarie 2006) şi prin sentinţa civilă nr. 3442 din 6 decembrie 2006 a aceleiaşi instanţe, irevocabilă, i s-au acordat 5.000 lei (RON) cu titlu de daune morale, fiind obligat la plată pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, care a întârziat nejustificat să rezolve cererea recurentului, expunându-l unui „stres psihic permanent".
Această soluţie nu este de natură a îngrădi spiritul civic la care se referă recurentul în motivele de recurs, pentru că în măsura în care se consideră că aspectele sesizate conturează elementele constitutive ale vreunei infracţiuni, el se poate adresa organelor abilitate să efectueze cercetări, dar nu şi instanţei de contencios administrativ.
În fine, celelalte critici care vizează fondul litigiului nu pot fi examinate de Înalta Curte, întrucât controlul său este strict limitat la soluţia adoptată de prima instanţă.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., se va respinge recursul de faţă ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul Ţ.C. împotriva sentinţei civile nr. 1527 din 21 iunie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1968/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1972/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
