ICCJ. Decizia nr. 2033/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform O.U.G. nr. 214/1999( calitatea de luptator în rezistenţa anticomunistă). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2033/2008
Dosar nr. 3083/2/2007
Şedinţa publică din 21 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2318/2007 pronunţată la 1 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul T.M. în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, comisia pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă, acţiunea având ca obiect anularea Deciziei nr. 157/2007 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că este corectă soluţia adoptată de pârâtă prin Decizia contestată, prin care a fost respinsă cererea reclamantului în sensul de a i se acorda calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, susţinând că a fost persecutat de organele fostei securităţi pe perioada desfăşurării serviciului militar obligatoriu cât şi după angajarea sa la diferite locuri de muncă.
Curtea de Apel a apreciat că Decizia contestată a fost emisă cu respectarea dispoziţiilor OUGnr. 214/1999, cu modificările şi completările ulterioare, care recunosc calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989, persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice sau supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive.
Or, cu probele administrate în cauză, nu s-a dovedit că reclamantul a făcut parte din categoria persoanelor stabilite de dispoziţiile art. 1 din OUGnr. 214/1999, în sensul că ar fi săvârşit o infracţiune din motive politice sau că ar fi fost supus din aceleaşi motive unor măsuri administrative abuzive, C.N.S.A.S. precizând cu adresa nr. P 1678/03/2006 că nu s-au identificat documente care să ateste că a fost privat de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări.
A mai reţinut instanţa de fond că declaraţiile autentificate de martori depuse la dosar, nu constituie o probă a afirmaţiilor făcute de reclamant în acţiune în sensul că a fost persecutat de organele securităţii în timpul satisfacerii serviciului militar şi la locurile de muncă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, reclamantul criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în susţinerea recursului acesta preluând de fapt motivele din acţiunea formulată la instanţa de fond fără a arăta în concret de ce este nemulţumit de soluţia pronunţată la fond.
A precizat recurentul-reclamant că în mod greşit i s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, instanţa de fond neţinând cont de declaraţiile autentificate de martori şi documentele depuse în sprijinul acţiunii.
A solicitat admiterea recursului şi modificarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit OUGnr. 214/1999, modificată şi completată ulterior, se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă desfăşurată în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989 persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, sau supuse din aceleaşi motive unor măsuri administrative abuzive.
În art. 2 şi art. 3 din Ordonanţă se prevăd condiţiile în care se acordă calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, art. 2 reglementând situaţiile în care infracţiunile sunt calificate ca fiind săvârşite din motive politice, iar art. 3 se referă la noţiunea de „măsuri administrative abuzive", aceasta raportându-se la orice măsuri luate de organele fostei miliţii sau securităţi ori de alte organe în baza cărora s-a dispus printre altele: a) „privarea de libertate în locuri de deţinere sau pentru efectuarea de cercetări" şi g) „încetarea contractului de muncă sau retrogradarea dispusă din motive politice şi dovedită cu acte scrise, administrative sau judecătoreşti de la acea dată".
Recurentul-reclamant nu se regăseşte în nici una din aceste situaţii, fapt ce rezultă din înscrisurile depuse la dosar, adresa nr. S/114553/2006 din 25 septembrie 2006 a S.R.I., conform căreia acesta nu este cunoscut în evidenţele preluate de la fostele organe de securitate şi adresa nr. P 1678/03 din 30 noiembrie 2006 a C.N.S.A.S. conform căreia nu au fost identificate documente care să ateste faptul că reclamantul T.M. a fost privat de libertate în locuri de deţinere sau reţinut pentru efectuarea de cercetări.
Cât priveşte susţinerea recurentului-reclamant, cum că instanţa de fond nu a avut în vedere şi declaraţiile autentificate ale unor martori, aflate la dosar, aceasta este neîntemeiată, în primul rând pentru că în speţă, prioritate au înscrisurile depuse, chiar actul normativ aplicabil în cauză cerând dovezi cu „acte scrise administrative sau judecătoreşti de la acea dată", iar în al doilea rând relatările martorilor, referitoare la faptul că în timpul efectuării stagiului militar recurentul-reclamant ar fi fost bătut în faţa plutonului, aducându-i-se acuzaţii că a încălcat ordinea politică în stat, sau că era permanent persecutat şi discutat în şedinţele de sindicat şi pe linie de partid (inclusiv în perioada în care lucra la C.A.P. Vişina Nouă, judeţul Olt), nu se regăsesc în niciuna din ipotezele reglementate de art. 2 şi art. 3 din OUG nr. 219/1999 şi care l-ar îndreptăţi la recunoaşterea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Aşadar, în mod corect instanţa de fond a statuat că recurentul-reclamant nu poate beneficia de dispoziţiile OUG nr. 214/1999, acesta neîntrunind condiţiile prevăzute de art. 1 din acest act normativ, pentru a i se recunoaşte calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Aşa fiind, instanţa fondului a apreciat în mod just asupra corectitudinii Deciziei nr. 157 din 22 martie 2007 emisă de pârâtă prin care s-a respins cererea reclamantului-recurent adresată Comisiei pentru constatarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.
Pe cale de consecinţă, constatând că sentinţa instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de reclamantul T.M. va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.M. împotriva sentinţei civile nr. 2318 din 1 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2018/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2053/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
