ICCJ. Decizia nr. 204/2008. Contencios. Acţiuni împotriva ordonanţelor guvernului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 204/2008
Dosar nr. 1429/59/2006
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 188/ PI din 30 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a fost admisă acţiunea formulată de reclamantele D.M.C., N.L. şi F.C. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.M.S.S.F. şi D.M.S.S.F.T., Instanţa dispunând anularea art. 291 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobate prin HG nr. 1825/2005, modificată şi completată prin HG nr. 53/2006.
Instanţa a obligat pârâtul M.M.S.S.F., prin Direcţia Judeţeană Timiş, să acorde reclamantelor indemnizaţia de creştere a copilului, până la împlinirea vârstei de doi ani a copiilor D.O. - născut la 28 august 2005, N.R.I. - născut la 21 februarie 2005 şi P.L.M. - născută la 18 august 2005, în cuantum de 75% din media veniturilor realizate de cele trei reclamante în ultimele 6 luni, anterioare datei acordării acestui concediu, potrivit prevederilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.
Totodată, a fost obligat acelaşi pârât, prin Direcţia Judeţeană Timiş, să achite reclamantei D.M.C., diferenţa dintre indemnizaţia cuvenită şi cea efectiv plătită de 800 lei, cu începere din data de 01 ianuarie 2006.
Pentru a hotărî astfel, Instanţa de Fond a reţinut că prin HG nr. 1825 din 22 decembrie 2005 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, iar prin HG nr. 53 din 19 ianuarie 2006 au fost modificate şi completate respectivele norme metodologice, în sensul că a fost introdus un text nou, respectiv art. 291, ce prevede că pentru persoanele care până la data de 31 decembrie 2005 au beneficiat de drepturile prevăzute de art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, se aplică procedura de stabilire şi plată a drepturilor prevăzute de prezentele norme metodologice.
S-a mai arătat că Ordonanţa nr. 148/2005 în aplicarea căreia au fost emise Normele metodologice, în vigoare din data de 1 ianuarie 2006, dispune în alin. (2) al art. 28 că pe data introducerii sale în vigoare se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, inclusiv cele ale art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, în timp ce art. 24 al aceleiaşi ordonanţe conţine dispoziţii numai cu referire la indemnizaţiile reglementate de Legea nr. 19/2000, fără a face referire la Legea nr. 303/2004.
Instanţa de Fond a stabilit că în aceste condiţii, HG nr. 1825/2005, emisă în aplicarea OUG nr. 148/2005, nu poate, fără a cădea în nelegalitate, să depăşească limitele prevederilor cuprinse în OUG nr. 148/2005, act normativ, care nu mai poate afecta drepturile anterior câştigate de reclamante, respectiv plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului corespunzător Legii nr. 304/2004, care era în derulare, în caz contrar fiind încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile.
Drept urmare, Instanţa de Fond, stabilind temeinicia acţiunii reclamantelor a dispus anularea art. 291 din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 148/2005, aprobate prin HG nr. 1825/2005, astfel cum a fost modificată şi completată prin HG nr. 53/2006 şi totodată, obligarea pârâţilor la plata în favoarea reclamantelor a indemnizaţiilor cuvenite pentru creşterea copilului, conform art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, cu o diferenţă stabilită pentru reclamanta D.M.C., începând cu data de 1 ianuarie 2006.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs toţi cei trei pârâţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, după cum urmează.
(I) Recurenta - pârâtă D.M.S.S.F.T., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a susţinut, în esenţă, că HG nr. 53/2006, în care este cuprins articolul 291 anulat de Instanţă a fost emisă legal, la elaborarea acestui act normativ fiind respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, ca şi cele art. 108 din Constituţia României.
Recurenta - pârâtă a mai arătat că, în opinia sa, Instanţa nu avea dreptul să anuleze un articol dintr-un act normativ, această atribuţie revenind numai Curţii Constituţionale, conform art. 2 din Legea nr. 47/1992, republicată.
(II) Recurentul - pârât Guvernul României, invocând la rândul său prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a susţinut că în mod greşit Instanţa de Fond a anulat art. 291 introdus prin pct. 8 al HG nr. 53/2006 şi a stabilit că drepturile de asigurat ale reclamantelor - intimate rămân sub incidenţa art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, invocând principiul neretroactivităţii legii noi, în condiţiile în care respectivul articol 79 alin. (4) a fost în mod expres abrogat de alin. (2) al art. 28 din OUG nr. 148/2005, privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.
Astfel, arată recurentul, mamele - magistrat care au intrat în concediu de creştere a copilului în vârstă de până la doi ani au beneficiat de indemnizaţia de concediu, în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni, numai până la data de 01 ianuarie 2006, când au intrat în vigoare prevederile OUG nr. 148/2005, cu modificările şi completările ulterioare, în care se arată expres că acestea se aplică şi persoanelor care până la data de 31 decembrie 2005, erau asigurate potrivit prevederilor art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004.
Acest recurent a mai precizat că Instanţa de Fond, prin anularea textului arătat din cuprinsul Normelor metodologice, s-a pronunţat implicit şi asupra aplicării ordonanţei de urgenţă în sine, act normativ cu caracter de lege, asupra căruia nu se poate exercita un control jurisdicţional, Instanţa depăşindu-şi în acest mod competenţa materială, reclamantele având eventual la dispoziţie procedura legală prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.
În fine, recurentul - pârât a mai apreciat că Instanţa de Fond nu numai că în mod greşit a dispus anularea prevederilor legale în discuţie, dar a şi considerat, în mod nejustificat că, în caz contrar, s-ar încălca principiul neretroactivităţii legii, deşi dispoziţiile OUG nr. 148/2005 se aplică numai pentru viitor, de la data intrării sale în vigoare, fiind vorba despre o aplicare imediată a legii noi şi nicidecum despre aplicarea sa retroactivă.
(III) Recurentul - pârât M.M.S.S.F., prin motivele de recurs dezvoltate, a criticat la rândul său hotărârea Instanţei de Fond, apreciind-o ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
Recurentul consideră că prevederea introdusă în cuprinsul art. 291 este mai mult o reglementare ce ţine de metodologia de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 şi nu de ordonanţa de urgenţă, motiv pentru care nu reprezintă o completare la OUG nr. 148/2005, ci o clarificare a prevederilor acestei ordonanţe.
Recurentul - pârât a învederat că la nivelul aceleiaşi Instanţe care a pronunţat hotărârea ce face obiectul prezentului recurs, printr-o altă sentinţă (nr. 168/ PI din 22 mai 2006) a fost respinsă excepţia de nelegalitate a prevederilor art. 291 din HG nr. 53/2006, soluţie pe care o apreciază ca fiind corectă.
Recurentul consideră că Instanţa de Fond în mod greşit a apreciat că textul de lege atacat încalcă principiul neretroactivităţii, câtă vreme prevederile art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind statutul magistraţilor, de care au beneficiat reclamantele, s-au aplicat până la abrogarea lor expresă. Prevederile Ordonanţei nr. 148/2005 se aplică numai începând cu data intrării sale în vigoare, 1 ianuarie 2006, nu şi pentru trecut, acest act normativ neconţinând dispoziţii cu caracter retroactiv.
Recursurile sunt fondate.
Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente şi prin prisma criticilor celor trei recurenţi - pârâţi, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi conform art. 3041 C. proc. civ., reţine că sunt întemeiate recursurile declarate, în limitele şi pentru considerentele comune prezentate în cele ce urmează.
Prin articolul 291 introdus prin pct. 8 din Hotărârea nr. 53/2006, pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005, privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobate prin HG nr. 1825/2005, s-a prevăzut că pentru persoanele care până la data de 31 decembrie 2005 au beneficiat de drepturile prevăzute în art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările ulterioare, se aplică procedura de stabilire şi plată a drepturilor, prevăzută de prezentele norme metodologice.
Totodată, prin art. 28 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, se prevede că acest act normativ intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2006, în timp ce art. 2 al aceluiaşi articol stipulează expres că la data intrării în vigoare a respectivei ordonanţe se abrogă prevederile referitoare la concediul şi indemnizaţia pentru creşterea copilului, cuprinse în Legea nr. 19/2000 (cu menţionarea expresă a articolelor vizate) precum şi cele ale art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Înalta Curte apreciază că Instanţa de Fond a dat o greşită interpretare prevederilor legale sus - arătate, pe de o parte, pentru că a apreciat, într-o manieră cel puţin indirectă, caracterul nelegal al dispoziţiilor atacate, iar pe de alta, pentru că a apreciat că prevederile art. 28 alin. (2) din OUG nr. 148/2005 nu mai pot afecta drepturile câştigate de reclamante în temeiul Legii nr. 304/2004, în caz contrar fiind încălcat principiul constituţional al neretroactivităţii legii civile.
Nici unul dintre cele două argumente pe care Instanţa de Fond şi-a fundamentat soluţia pronunţată nu poate fi reţinut, în opinia Înaltei Curţi, faţă de succesiunea normelor legale în timp şi de conţinutul textelor aplicabile, raportat la situaţia concretă a reclamantelor, criticile celor trei recurente, pe aceste aspecte, fiind întemeiate.
Astfel, Înalta Curte apreciază că nu se poate reţine nelegalitatea prevederilor art. 291 alin. (1), întrucât respectivul text explicitează conţinutul normelor metodologice, fără a altera, în sensul modificării sau adăugării la textul de lege în aplicarea căruia a fost emis, fiind modificată o hotărâre de guvern prin care au fost adoptate norme metodologice, printr-o altă hotărâre de guvern, deci printr-un act normativ cu forţă juridică egală, emis de acelaşi organ cu activitate normativă, nefiind aşadar încălcate normele de tehnică legislativă.
De altfel, în acest sens, este şi practica Înaltei Curţi, care prin decizie irevocabilă (Decizia nr. 2905 din 15 septembrie 2006) a menţinut sentinţa civilă nr. 168 din 22 mai 2006 a aceleiaşi Instanţe de Fond, invocată de unul dintre recurenţi, mai sus prezentată.
În fine, nici argumentul aplicării retroactive nu poate fi menţinut, câtă vreme în cuprinsul OUG nr. 148/2005 s-au prevăzut expres, atât data intrării sale în vigoare cât şi categoriile de persoane vizate, inclusiv prin abrogarea expresă a prevederilor de care, până la acea dată, au beneficiat şi reclamantele.
Nu este vorba despre o aplicare retroactivă a noului act normativ, în condiţiile în care, evident, acesta se aplică numai pentru viitor, de la data intrării sale în vigoare, fără a afecta situaţiile consumate interior intrării în vigoare, respectiv fără a afecta cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului de care au beneficiat şi reclamantele până la data de 1 ianuarie 2006, ci de aplicarea imediată a legii noi, ca expresie a libertăţii legiuitorului de a stabili în acest mod.
Mai mult, prevederile de care au beneficiat anterior reclamantele - intimate (art. 79 alin. (4) din Legea nr. 303/2004) au fost expres abrogate, după cum s-a arătat mai sus.
În fine, nu mai puţin relevantă în cauză este şi împrejurarea că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1027 din 13 noiembrie 2007 a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 24 alin. (1) lit. a), art. 25 şi art. 261 din OUG nr. 148/2005, ridicată de reclamanta - intimată M.C.D., în chiar cauza de faţă. Din considerentele acestei decizii Înalta Curte reţine că, făcând referire la alte decizii anterior pronunţate, în aceleaşi sens, Curtea Constituţională a stabilit că legea nouă este aplicabilă de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau stinge după intrarea ei în vigoare. Neadmiterea acestei soluţii ar determina rezolvarea diferenţiată a aceleiaşi situaţii juridice, în raport cu data intrării în concediul pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, ceea ce însă ar contraveni principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, aplicând persoanelor aflate în aceeaşi situaţie juridică un tratament diferenţiat, discriminatoriu, contrar spiritului legii noi.
Faţă de toate cele mai sus arătate şi reţinând totodată caracterul general obligatoriu al deciziilor Curţii Constituţionale, faţă de cel de recomandare al Hotărârii nr. 241 din 16 august 2007, emisă de C.N.C.D., depusă de reclamantele - intimate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ. va admite recursurile declarate, va modifica în tot sentinţa atacată şi în fond va respinge ca neîntemeiată, pentru aceleaşi argumente, acţiunea formulată de reclamantele D.M.C., N.L. şi F.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de D.M.S.S.F.T., de Guvernul României şi de M.M.F.E.Ş., împotriva sentinţei civile nr. 188/ PI din 30 mai 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Modifică în tot sentinţa atacată şi în fond respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantele D.M.C., N.L. şi F.C.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 203/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 205/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
