ICCJ. Decizia nr. 2055/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2055/2008
Dosar nr. 25611/3/2006
Şedinţa publică de la 22 mai 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 20 iulie 2006, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi litigii de muncă, reclamantul Ş.I. a chemat în judecată pe pârâtul Statul Român prin Ministerului Finanţelor Publice, solicitând să-i fie recunoscute drepturile în conformitate cu Decretul-Lege nr. 118/1990 să i se recunoască vechimea în muncă la stat ca vechime în armată, să se dispună revizuirea gradului militar din motive politice abuzive şi recalcularea pensiei, acordarea permiselor de călătorie gratuită pe calea ferată, repararea suferinţelor conform Convenţiei Drepturilor Omului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a fost înlăturat din armată pentru că s-a căsătorit în anul 1979 la biserică, aceasta fiind dovada persecuţiei politice de care a suferit.
Prin încheierea de şedinţă din data de 24 noiembrie 2006 reclamantul şi-a precizat obiectul acţiunii, solicitând anularea Ordinului nr. 639 din 15 octombrie 1979 emis de Ministerul Apărării, instanţa dispunând citarea în cauză a autorităţii emitente a actului administrativ atacat. Totodată, s-a precizat cuantumul daunelor morale la 250 RON.
Prin sentinţa civilă nr. 245 din 12 ianuarie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând incidenţa prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 2630 din 29 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 25611/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român şi a respins acţiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a precizat la termenul de judecată din 29 octombrie 2007 că înţelege să se judece în contradictoriu cu Statul Român şi nu cu Ministerul Apărării.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că Statul Român nu este emitentul actului administrativ a cărui anulare se cere şi nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul, pentru motivele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră ilegal refuzul instanţelor de a-i soluţiona cererea pe fond şi de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român şi a Ministerului Apărării.
Solicită continuarea procesului cu Statul Român şi Ministerul Apărării în calitate de comitenţi pentru prepuşii săi.
Recursul este nefondat.
Recurentul-reclamant a arătat în faţa instanţei de fond că înţelege să cheme în judecată numai Statul Român şi nu Ministerul Apărării, acesta din urmă făcând parte din Statul Român.
Instanţa de fond în mod corect a aplicat principiul disponibilităţii în procesul civil, neputând introduce în cauză din oficiu o parte ce nu a fost chemată în judecată de reclamant.
Mai mult, deşi Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti i-au pus în vedere reclamantului necesitatea introducerii în cauză în calitate de pârât a Ministerului Apărării, acesta a refuzat.
Statul Român – prin Ministerul Economiei şi Finanţelor nu are calitate procesuală pasivă în procesele de contencios administrativ.
Numai emitentul actului atacat poate sta în justiţie în calitate de pârât, conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Emitentul actului atacat este întotdeauna o autoritate publică.
Termenul de „autoritate publică” are semnificaţia înscrisă la art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 şi anume „orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, sunt asimilate autorităţilor publice, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obţinut statut de utilitate publică sau sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică”.
Statul, potrivit art. 25 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954, este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi şi obligaţii, prin Ministerul Finanţelor sau prin intermediul altor organe anume prevăzute de lege.
Legea contenciosului administrativ nu are prevederi referitoare la participarea Statului în mod nemijlocit la raporturile juridice de drept administrativ.
Legea contenciosului administrativ nu conferă Statului calitatea de autoritate publică în sensul art. 2 şi, prin urmare, nu poate fi chemat în judecată în calitate de pârât în asemenea acţiuni.
Prin urmare, se va constata neîntrunirea motivelor de recurs invocate, urmând ca în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. să se dispună respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ş.I. împotriva sentinţei civile nr. 2630 din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2050/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2056/2008. Contencios → |
|---|
